Indignari

Sânt indignata pentru ca taranului român i se interzice sa supravietuiasca, e condamnat la moarte si o data cu el si cei care traiesc la oras. Nu se mai pot bucura de pietele pline de culoare si verdeata, nu mai pot mânca sanatos…

La supermarket cu voi!!! La consumat E-uri!

Sânt indignata pentru muntii nostri deposedati de bagatiile lor, pentru nerusinarea cu care suntem furati, mintiti, vânduti…

Sânt indignata pentru „valorile” pe care le promovam si pentru felul în care-i judecam pe ceilalti. Nu mai avem nevoie de medici, profesori, ingineri, scriitori, actori…Cine sunt ei în comparatie cu noi?. Ne-am facut din calomnie un cult si asta e periculos. Distrugem vieti, cariere dintr-o intorsatura de condei…Dar nu ne pasa…

Sânt indignata pentru comentariile pe care le-am citit azi pe net (nu este prima oara) la adresa religiei, si mai ales a celor credinciosi. Eu stiu ca România a fost un popor religios care nu a renuntat la credinta sa nici când Ceausescu o interzicea si darâma biserici. Cine are interes ca oamenirea sa se departeze de Dumnezeu si de ce? Intrebari retorice…

Ma revolta cu adevarat înversunarea cu care unii, ce se mândresc ca sânt atei, adreseaza injurii si jigniri la adresa credinciosilor spunând ca-s ignoranti, usor de manipulat si inculti (eu sânt credincioasa si tin sa precizez ca am citit ceva carti la viata mea). Dragilor, cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu este libertatea de a alege. Eu nu am nimic cu voi, cei care ati ales ateismul dar cine va dreptul sa ne judecati pe noi, cei ce am ales crestinismul? Pâna la urma fiecare plateste pentru alegearea facuta…”Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic.” – Blaise Pascal

Cât despre faptul ca biblia ar fi un basm si ca e depasita.etc…nu pot spune decât ca este cât se poate de actuala si mereu va fi. E o carte care te învata sa traiesti frumos: sa iubesti neconditionat, sa daruiesti, sa fii iertator, sa crezi în puterea gândului (vezi gândirea pozitiva despre care scriu toti psihologii acum), sa respecti anumite norme care nu sânt altceva decât valorile morale ale unei societati sanatoase. Multi asociaza credinta cu teama. Teama de a nu pacatui si de a nu merge apoi, dupa judecata, în iad. De fapt, Dumnezeu nu judeca si nu pedepseste (altfel de ce ne-ar mai fi dat libertatea de a alege?).Dumnezeu este iubire. Despre iubire vorbeste mereu. Cei care ne judecam si ne pedepsim suntem noi însine, prin faptele noastre…Oricum , dragii mei atei înversunati, va invit sa cititi mai întâi aceasta carte si apoi sa o considerati un basm…

In fine, sânt indignata pentru indiferenta în care s-a scufundat acest popor, pentru tacerea si imobilitatea sa.

Oare chiar nu mai avem ce apara?