Fiului meu

Peste câteva zile vei începe adevăratul drum al vieții. Știu ca încă nu poți fi conștient de ceea ce urmează dar mi-as dori sa faci acești primi pași cu încredere și speranță.
M-am străduit până acum sa te învăț cum sa deosebești binele de rău, sa iubești fiecare vietate, sa nu te împiedici de diferențe, sa respecți credințele și apartenențele celor din jur, sa accepți ca fiecare are nevoie de libertatea de a alege, dar mi-e teama ca nu te-am pregătit suficient pentru dezamăgirile ce ar putea sa apară, pentru regretele pe care s-ar putea sa le ai. Obstacolele le vei trece pentru ca toți reușim într-un târziu sa le trecem însa dezamăgirile sunt dureroase și lasă răni ce se vindeca greu.
Daca te-as putea face sa înțelegi ca poți iubi oamenii asa cum sunt fără a încerca sa-i schimbi sau sa-i încadrezi în niște șabloane, ca poți dărui fără sa aștepți și sa ceri nimic în schimb (sa-ti fie asta un mod de viata), atunci probabil nu ai cunoaște sensul cuvântului dezamăgire, dar e ceva ce din păcate se învață doar cu trecerea timpului sau nu se învață deloc.
Nu-ti voi cere niciodată sa realizezi ceea ce eu nu am fost capabila sa realizez  ci doar sa-ti urmezi visele, sa crezi în ele si sa le împlinești. Nu-ti voi cere niciodată sa-mi urmezi principiile si modul de viata ci doar sa-ti construiești propriul sistem de valori si sa fii conștient ca fiecare decizie pe care o vei lua va fi urmata de consecințe, bune sau rele.
Nu-ti voi cere niciodată sa-mi asculți orbește sfaturile ci doar sa le analizezi si sa-ți asculți sufletul, pentru ca sufletul nu te minte niciodată. Viata nu trebuie sa o trăiești ca pe o teorema ci ca pe o poveste.
Recunosc ca mi-e teama când ma gândesc la ce ti-ar putea oferi viitorul pentru ca din păcate trăim într-o lume în care nu mai suntem nici măcar stăpânii propriilor noastre gânduri, o lume în care stam si privim cu indiferenta cum minciuna, hoția, ura, lașitatea, etc. au ajuns la rang de virtuți. Ma consolez însa cu speranța ca generația ta, va fi capabila sa ajungă la un alt nivel de percepție a vieții, al Universului si va putea sa transforme haosul de acum în ceea ce-i cerem constant lui Dumnezeu – „precum în cer asa si pe pământ.”
Încă mai am timp sa ma bucur de tine, dar va veni o zi în care vei hotărî ca trebuie sa continui singur si atunci voi rămâne doar cu dorul, așteptarea si amintirile de acum…
Pentru ca exiști am sufletul plin de iluzii.
Te iubesc asa cum doar o mama își iubește copilul.