Nascut la 5 octombrie 1902 în Teleorman, Zaharia Stancu a fost cunoscut în primul rând ca prozator si apoi ca poet.
În timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, a fost închis la Târgul Jiu pentru atitudinea sa antifascista.
A fost o persoana controversata fiind caracterizat ca un „profitor al diferitelor regimuri” de către Ion Coja si acuzat ca a fost agent al Sigurantei Statului pâna dupa 23 august 1944. Din acest motiv, Ion Gheorghe Maurer, Nicolae Ceausescu, Alexandru Draghici si Emil Bodnaras, i-au refuzat reprimirea în rândurile Partidului Comunist vreme de doi ani ( a fost exclus în 1950 la o verificare a mebrilor de partid).
A fost director al Teatrului National din Bucuresti (1946-1952, 1958-1968), membru al Comitetului de direcție al Editurii pentru Literatură și Artă (din 1948), președinte al Uniunii Scriitorilor (din 1947) și al Societății Scriitorilor Democrați din România (din 1948)
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

