Prietena mea…

Astăzi prietena mea nu a venit la întâlnire…Desi nu ne-am văzut de mult timp, tot amânând de la o zi la alta, ea a adormit…I-am scris, am sunat-o.,..nimic. Într-un târziu am înțeles ca nu mai vine. Mi-a scris după o ora cerându-si atâtea scuze ca deja ma enerva. I-am spus de nenumărate ori ca nu m-am supărat si chiar nu sunt supărata, căci știu ca pot trece luni fara sa ne vedem sau sa vorbim prea mult si apoi când ne regăsim sa ne simțim ca si cum ne-am fi despărțit ieri si sa povestim cu aceeași sinceritate dintotdeauna ….Pacat însa ca viata ne obosește atât de mult si pierdem clipe prețioase pe care le-am fi putut petrece langa cei dragi. Într-un târziu ne dam seama ca am alergat prin timp, ca au trecut anii si ne-am îndepărtat de posibili prieteni…Apoi ne plângem de singurătate…