Prietenul meu

Astăzi m-am simțit mai aproape de Dumnezeu si am ascultat o tânguire care venea dintr-o alta lume. N-am sa înțeleg niciodată de ce într-o zi ti-ai dorit sa nu mai fii. E dureros sa ma gândesc la tine ca la un las, pentru ca nu asa ai trăit, dar uneori ma revolta gestul tau si ma cuprinde o furie nestăpânită pe aceasta renunțare…Apoi ma gândesc ca nu tu, cel care ai fost, ești vinovat ci acea deznădejde care a pus stăpânire pe tine si te-a dus într-un hău fara fund, acel întuneric care te înconjura, acele mâini care nu s-au întins sa te ridice, acele urechi care nu te-au ascultat, acele suflete care nu te-au înțeles…Mereu cautam vinovații în afara când poate i-am găsi mult mai ușor daca am cauta în interior…
Sunt convinsa ca acum ești lumina…