Din toamnă…

Din toamnă îmi trag seva…Ma întristează si ma motivează în același timp.

Mă îndeamnă la introspecție, îmi ordonează gândurile si-mi amestecă sentimentele.

Îmi amintește de unde vin, de copilărie, de scoală,  de culesul viilor, de brumă,  de ruginiu, de fum…

Îmi amintește de tandrețe, de sentimentele acelea pe care le trăiești doar la începutul unei noi iubiri.

Îmi amintește de ciclul vieții: de naștere, de moarte si toată zbaterea omului cuprinsă între  acestea două …

Din toamnă ma reconstruiesc încetul cu încetul, tămăduiesc răni vechi, refac gânduri destrămate, dăruiesc un colt de iubire si nu aștept nimic…

Paradoxal, aici e renașterea mea; în toamnă…