Dorind schimbarea…

De mii de ani învățații acestei lumi, o mâna de inițiați, au încercat sa-i conștientizeze pe oameni de nebunia colectiva în care trăiesc si i-au îndemnat sa găsească o cale catre vindecare, trezire sau salvare însa foarte putini din cei care le-au ascultat cuvintele le-au si înțeles. Din înțelepciunea lor au ramas cărți care constituie baza marilor religii ale lumii si toate au ca scop descoperirea drumului catre iluminare dar multi citesc, putini înțeleg si mult mai putini pun în practica. Cei mai multi denaturează si transforma adevarul revelator, în dogma si-n motiv de discordie si de ura. Astfel, nebunia colectiva, în loc sa diminueze, continua poate cu mai mare intensitate pentru ca nimeni nu accepta ca religia ar trebui sa fie universala si sa aibă același scop. Sentimentul considerat ca fiind păcatul capital si cel care ne domina, mândria, a dus de-a lungul timpului la lupte si atrocități greu de imaginat în numele credinței si la separări în funcție de interpretările pe care le dădeau unii aceleiași idei. Din nefericire cea mai mare parte a oamenilor are nevoie de grupuri care se bazează pe un anumit sistem de valori, la care sa se raporteze. Recomand în acest sens filmul „PK”, un extraterestru care aterizează pe pământ si pierzând telecomanda, pleacă în căutarea lui Dumnezeu despre care i s-a spus ca este singurul ce îl poate ajuta. În drumul sau, ajunge în locuri ciudate dar si interesante însa devine confuz în fata diverselor religii pe care acel popor le practica si a diverșilor zei la care se închina .
Chiar daca este o comedie satirica, este indian si păstrează anumite clișee, iar uneori pare infantil, filmul (apărut în 2014 în regia lui Rajkumar Hirani) transmite același mesaj pe care încearcă de secole sa ni-l transmita marii înțelepți: Dumnezeu sau Alah sau Budha, sau cum vreți sa-i spuneți este același pentru toată lumea si învățătura sa e simpla: dragoste si iertare.

Iata un minunat discurs din acest film:
„PK – În care Dumnezeu sa cred ? Dumneata spui ca exista un singur Dumnezeu. Eu spun ca nu e asa. Exista Doi Dumnezei. Dumnezeu care ne-a creat…si acela creat de dumneata. Despre Domnul care ne-a creat nu știm nimic. Dar Dumnezeul pe care l-ai creat tu e exact ca tine. Meschin, ia mita, face promisiuni false. Dornic sa-i întâlnească pe bogați, îi lasa pe săraci sa aștepte. Îi plac lingușelile. Te face sa trăiești în frica. Îndemnul meu e simplu. Ai credința în Domnul care ne-a creat pe toți. Abolește-l pe Dumnezeul creat de tine.
Sfinția Sa – Crezi ca o sa stau pasiv si o sa ma uit cum o sa îl abolești pe Dumnezeul meu ? Știu cum sa-L apar pe Dumnezeul meu.
PK – Tu o sa-l aperi pe Dumnezeu ? Tu ! Asta e o planeta tare micuța. Miliarde de planete mult mai mari plutesc în spațiu. Iar tu, aflat într-un colțișor al acestei planete plăpânde, ai tupeul sa spui ca o sa-L aperi pe creatorul Universului ?
El n-are nevoie de protecția ta. Se poate apara singur. Nu mai încercați sa-L apărați pe Dumnezeu! „

Același mesaj si aceeași dilema legata de apartenența la o religie, tratează si „Viata lui Pi”. Născut într-o tara în care exista 33 de zei, Pi este în căutarea propriei credințe încă din copilărie. Îl cunoaște mai întâi pe Visnu, apoi pe Cristos si mai apoi pe Allah dar nu reușește sa hotărască în care sa creada.

Tatal îi spune: „crezând în tot în același timp de fapt nu crezi în nimic.” iar el îi răspunde: „credința este o casa cu mai multe încăperi.”

„Viata lui Pi” este o ecranizare a unui roman scris de Yann Martel, care parea imposibil de regizat pentru ca este un amestec între filozofie, religie si supraviețuire a individului în fata naturii necruțătoare. Apoi, mare parte din film reda relația dintre eroul principal si tigrul bengalez Richard Parker, care poate însemna pentru fiecare altceva (pentru unii chiar Dumnezeu). Aventura prin care trece Pi, este de fapt călătoria fiecăruia dintre noi în viata: avem momente în care nimic nu ne mai leagă de Dumnezeu si avem alte momente în care singura noastră modalitate de a supraviețuire rămâne credința. Credința într-un Dumnezeu care face legile Universului, care a creat aceasta lume diversa si perfecta în funcționalitatea sa si care este același pentru toți indiferent de coltul de lume în care ne-am născut. Aici ar trebui sa apara schimbarea…

„”Dacă structurile minţii umane nu se vor schimba, vom sfârşi mereu prin a recrea în esenţă aceeaşi lume, aceleaşi forme ale răului, aceeaşi disfuncţie.”