Distanta…

„Tăcerea naște monștrii neîncrederii si ai tristeții. Sunt omeni care si aproape si departe tot distanți își sunt. Si sunt oameni care oriunde si-ar fi, își sunt mereu unul lângă altul, iar distanta nu este decât ceva ce oricând poate sa dispara.” – Ramona Sandrina

Pleci si iei cu tine-n suflet, oameni care într-un fel sau altul, ti-au marcat existenta. Ai vrea sa crezi ca vei păstra legătura dar într-un târziu, înțelegi ca nu mai ai nimic de povestit, nici macar de întrebat…Poate doar un „ce mai faci?” la care primești același răspuns: „Bine”. Si binele asta nu știi ce rezuma în el.
E dureros sa constați ca între tine si cei cu care ai împărțit cândva bucurii si tristeți nu mai este nimic de spus, ca se așterne tăcere după tăcere. Trec ani si tot ce-a fost cândva rămâne doar o amintire…
Distanta crează abisuri chiar si cu toată tehnologia de care dispunem în prezent…În cele din urma, iubești trecutul, pentru ca acolo au ramas oamenii ce ti-au marcat existenta…