2 Mai – „Scrisori catre fiul meu”

Am început sa citesc cartea lui Gabriel Liiceanu în format PDF (aici nu am de unde sa-mi cumpăr cărți în româna), „Scrisori catre fiul meu”. Îmi place ca pe lângă experiența cunoașterii poporului american, relatează despre personalități ale culturii românești din perspectiva unuia ce se afla înăuntrul cercului. Vorbește despre ei cu ușurință asa cum ai vorbi despre cineva apropiat, vreo ruda sau vreun prieten, si povestește întâmplări pe care noi, „muritorii de rând” nu avem cum sa le aflam altfel. Nu știu voi cum vedeți personalitățile dar eu le percep ca făcând parte dintr-o lume deosebita la care nu am acces. Asa ca relatările făcute din interiorul acestei lumi ma impresionează pentru ca în ochii mei, le dau o nota de firesc pe acestor celebrități.
„În noaptea aia am simțit cu o tulburătoare claritate cã a trãi înseamnã a fi neliber prin iubire. Ajungi cândva sã simti, asa cum am simtit eu atunci, cã esti obligat sã nu te preferi si cã iubirea de sine, pentru ca sã aibã un sens, trebuie sã-si aibã capãtul în altii. Si cã, atunci, lucrul cel mai dureros este paragina pe care disparitia ta o poate aduce în existenta celorlalti.”