Noi si lumea…

Suntem predispuși a ne face rău unul altuia pentru ca de mici, poate inconștient, ni s-a transmis asta. De multe ori ni se spunea: „Cutare nu trebuie sa fie mai bun decât tine. Nu-i permite asta!” sau „X nu poate avea un telefon mai bun decât al tau, si nu poate fi mai bine îmbrăcat decât tine” sau „Nu lasa pe nimeni sa te întreacă! Tu trebuie sa fii mereu primul”. De foarte puține ori ni s-a spus: „Încearcă sa devii o persoana mai buna. Străduiește-te ca în toate etapele vieții tale sa dobândești înțelepciune! Fii îngăduitor cu ceilalți si acceptă-le defectele (si ei ti le accepta pe ale tale). Nu radicaliza, generaliza si nu judeca oamenii sau situațiile pe care nu le cunoști.”

Asa ca ne exprimam, păreri, opinii despre toți si despre toate, plecând de la o idee sau de la un fapt pe care l-am aflat dar care nu reprezinta neapărat realitatea. Însa noi ne susținem cu fermitate convingerile. Ne certăm cu prietenii, nu vorbim cu frații, ne desconsideram părinții, aruncăm în stânga si-n dreapta cu invective…Părerea noastră este cea care contează, pentru ca noi nu putem greși în aprecieri…De exemplu, spunem despre Păunescu: „Nu vreau sa aud de el. A fost comunist.” Dar Păunescu a fost si rămâne un reprezentant de seama a culturii românești. Nu putem sa dam cu el de pământ pentru apartenența sa politica. Si Sadoveanu a fost comunist dar asta nu scade valoarea scrierilor sale. Ba poate ar trebui sa fie apreciate si ca valoare istorică pentru ca descriu situațiile si mentalitățile unei epoci. Unii au fost comuniști din convingere, alții din spiritul de turma iar alții obligați de conjunctura. Câți din soldații care au luptat în războaie au fost conștienți pentru ce lupta? Si câți din democrații de azi știu în realitate care este ideologia pe care o susțin? Mintea omului este atât de ușor de manipulat încât devine foarte simplu sa-i întorci pe unii împotriva altora. „Divide et impera” a spus cu mai bine de doua milenii în urma, regele Filip al II lea al Macedoniei.  Un adevăr pe care istoria l-a dovedit a fi incontestabil.

Sau ne plângem ca se dau șpăgi, la doctor, la profesori, în special…Sa fim serioși! Șpăgile si nepotismele se practica în toate mediile si la toate nivelele. Cei care dau primesc…Si cine a permis ca toate acestea sa se întâmple? Oare nu noi suntem cei care acceptăm? Stalin trimitea oameni în Siberia doar pentru ca întârziau la servici sau spuneau un banc cu tenta politica. Dar de unde știa Stalin de toate astea? Nu tot de la oameni?

Ideea este ca tot raul pe care-l trăim noi ni-l facem, noi îl alegem…Noi suntem cei care privim cu ochi critici la celălalt, noi suntem cei care „scapam” câte o vorbă ce poate încurca existente, noi suntem cei care nu putem respira de atâta invidie, noi suntem cei dispuși sa plătim orice preț pentru o favoare, noi suntem veșnic nemulțumiți, cârcotași si plini de dispreț. Când vom învața lecția iubirii despre care ne tot vorbește Isus?