Din nou despre mama…

Chiar daca suntem mai multi frati/surori fiecare avem amintiri diferite din copilărie si portretul mamei sau al tatei este zugrăvit în sufletele noastre în culori mai sumbre, mai vesele sau mai calde în funcție de cum i-am perceput în variatele ipostaze ale vieții.

Dar oricum ar fi, mama rămâne ființa cea mai draga, pentru orice persoana si fara ea ne simțim ciuntiți uneori si alteori atât de singuri.
Au trecut deja cinci ani, mama. În tot acest timp, te-am plâns, te-am chemat, te-am implorat, si muta de admirație ti-am privit portretul asa cum l-am pictat eu în sufletul meu. Pentru mine, amintirile nu se estompează ci revin adesea mai vii si cu mai multe detalii. Cine stie daca nu cumva mintea mea care refuza sa accepte ca nu mai ești, nu inventează imagini, gesturi, cuvinte…

Si, chiar daca știu ca ești în fiecare părticica a corpului meu, ridic uneori ochii spre cer sperând sa-ti vad privirea grijulie si sa-ti aud vocea mângâietoare. Uit ca nu e nevoie decât sa ma întorc atenta spre mine ca sa te simt.

„Mi-ai cântat cu glas de lacrimi legănându-mă alene
Alinându-mi cu-al tău cântec lacrima ivită-n gene…

Şi mi-ai plâns înfiorată cântecele duioşiei
De-ai trezit în al meu suflet cald fiorul armoniei;

Mi-ai citit în ceasuri sfinte din Cazanii şi Scriptură
A lui Dumnezeu iubire ele-n inimă-mi crescură.

În singurătatea serii luminat de raza lunii
M-ai făcut să simt puterea şi odihna rugăciunii.

De durerea altor lacrimi te-am văzut plângând pe tine
Şi de-atuncea port durerea altora şi eu în mine.

Pentru adevăr într-una te-am văzut fără de teamă
Şi de-atunci ştiu c-adevărul e curaj şi luptă, mamă.

…A trecut în urmă vremea şi-ntr-o toamnă grea târzie
M-a răpit de lângă tine lumea largă şi pustie.

Ai vărsat atunci amare mii de lacrimi în năframă
Şi cu inima zdrobită, m-ai pierdut în zare mamă.

Mult umblai de-atunci prin lume, multe ochii mei văzură
Multe şoapte mă chemară, multe vânturi mă bătură,

Dar din mii de lucruri scumpe, de fiinţe şi de nume
Tu-mi rămâi mereu fiinţa cea mai mult iubită-n lume.

…Astăzi tot străin şi singur şi departe sunt de casă
Dar sunt fericit măicuţă c-azi şi tu eşti credincioasă

Şi că ştiu c-odată-n ceruri unde nu mai sunt suspine
Fericit voi fi-mpreună, printre cei iubiţi, cu tine.

Dumnezeu să-ţi dăruiască, scumpă mamă mângăiere
Mâna Lui să-ţi şteargă ochii de-orice lacrimi de durere;

Să-ţi văd chipul totdeauna luminat de bucurie,
Cea mai fericită mamă, Doamne, mama mea să fie.”

Traian Dorz