Convorbirile mele zilnice / 18 februarie

Doamne,

azi ai uitat să mă pictezi în culori.

Mi-ai pus zorile pe față

și m-ai făcut alb.

M-ai făcut să dansez în văzduh

Și să mă extind peste pământ.

Pomi, acoperișuri și câmpii,

Toate sunt albe, să știi.

M-ai făcut acoperământ la ceas târziu

Pentru tot sufletul pustiu.

M-ai făcut pas tăcut în fapt de seară

Și bucuria de a mă întoarce în copilărie iară.

Doamne, azi nu te mai rog să schimbi ceva.

Îți cer doar să mă lași așa cum sunt.