Vinerea Mare

„Ştiţi voi când va veni sfârşitul lumii…? Când nu va mai fi cărare de la un om la altul! Când nu va mai fi cărare între tata şi mama, între părinţi şi copii, între creştini şi Biserica lui Hristos! Când va pieri iubirea şi ne vom gândi numai la afaceri, numai la câştiguri, numai la minciuni… Nu păgânii, ci noi creştinii, grăbim sfârşitul lumii, pentru că nu ne mai iubim! Medicamentul si salvarea lumii, este IUBIREA De aceea, fraţi creştini: Iertaţi-vă, Vizitaţi-vă, Încurajaţi-vă, Ajutaţi-vă, dar mai ales IUBIŢI-VĂ !!” – Părintele Ilie Cleopa

Toată învățătura Mântuitorului pentru noi, se rezumă la aceasta : „Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiți unii pe alții; cum v-am iubit Eu, așa să vă iubiți și voi unii pe alții. Prin aceasta vor cunoaște toți că sunteți ucenicii Mei, dacă veți avea dragoste unii pentru alții.” – Ioan 13:34-35. Toate minunile, toate faptele, toate cuvintele sale au fost despre dragoste și iertare.

În realitate, oamenii simpli de atunci, ca și cei de acum nu au înțeles cu adevărat că îl aveau în mijlocul lor pe Fiul lui Dumnezeu. Îl urmau cei care aveau nevoie de ajutorul Său, cei care erau curioși să vadă ce minuni mai face sau cei care erau fascinați de felul în care vorbea dar nici măcar apostolii nu au înțeles pe cine însoțesc decât atunci când au avut dovada Învierii. În momentele cele mai dificile, și oamenii de atunci, ca și cei de acum, L-au trădat, L-au renegat, s-au dezis de El, ba mai mult L-au batjocorit, L-au lovit și în final L-au răstignit. Cu siguranță, printre cei care au făcut toate acestea, se aflau și cei pe care-i ajutase, cărora le făcuse un bine, pentru care înfăptuise o minune și cred că în realitate tragedia acestei zile, dincolo de cele întâmplate, constă tocmai în faptul că ne arată cine suntem cu adevărat, ce avem în realitate în adâncul sufletului: răutate, superficialitate, ipocrizie și interese meschine. Nu ne sfâșiem între noi pentru că rațiunea sau conștiința, sau această fărâmă de credință, nu ne lasă, dar există momente (mai ales când e vorba și de mulțime) în care lăsăm să iasă la suprafață toată urâțenia sufletului. Strigătul lui Iisus de pe cruce „Eli, Eli, lama sabahtani?” („Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”) poate era adresat tocmai fărâmei de dumnezeire care există în noi, nouă oamenilor care ar fi trebuit să-L iertăm și nu L-am iertat, care ar fi trebuit să-L iubim și nu L-am iubit, care și-n zi de astăzi îl răstignim prin faptele și acțiunile noastre.

Asta am scris dimineață. Acum spun: Vinerea Mare este o zi care nu poate fi scrisă. O simți sau nu până în adâncul sufletului.