„N-ai nevoie de foarte multe”

”Rușinea și critica nu schimbă pe nimeni, lumea are nevoie de dragoste.” – Hrisostom Filipescu

Noi suntem emițători și receptori de vibrație înaltă sau joasă, și doar de noi depinde, ce alegem să dăruim sau să primim. Avem nevoie de dragoste dar este din ce în ce mai greu în această perioadă de luptă a orgoliilor, în această lume materială în care trăim cu ură, cu teamă, în această însingurare pe care o creăm în jurul nostru. Am uitat să trăim în comunitate, să întrebăm vecinul cum se simte, să dăm un ”bună ziua”, să zâmbim și să vorbim calm. Uităm adesea că țipetele nu sunt argumente ci doar metode de intimidare, că opiniile noastre nu sunt neapărat cele mai bune. Cred că înainte de a impune, trebuie mai întâi să ne deschidem către comunicare. O comunicare blândă în care să ascultăm cu atenție și ceea ce spune celălalt, în care să nu judecăm pentru că nimic nu ne dă dreptul să măsurăm viețile altora.

Apoi, am uitat să ne bucurăm de ceea ce cu adevărat contează dar apreciem ceea ce ne face nefericiți pentru că ducem o viață duplicitară constantă în care, de cele mai multe ori simțim una și spunem alta. Trăim zi de zi într-un teatru al aparențelor în care uităm să ne bucurăm de momente pentru că ne grăbim să atingem obiective. Dar nu suntem conștienți că această renunțare la adevăr, această încrâncenare cu care trecem prin viață, ne îmbolnăvește zi de zi și că nu ne putem aștepta să fim înțeleși dacă ne ascundem neliniștile sau tristețile în spatele unor zâmbete forțate. Nu avem nevoie de aplauze virtuale, de comparații și competiții ci de îmbrățișări reale, de acceptare, de vindecare și toate acestea le putem obține doar dacă ne întoarcem către noi cu sinceritate și spre ceilalți cu bunătate, dacă învățăm să construim prin cuvinte poduri și nu ziduri. Am putea trăi altfel – mai simplu, mai frumos, mai fericiți – am putea schimba lumea dacă fiecare am alege să dăruim o privire caldă, un gest frumos, un cuvânt de încurajare. Alegerile sunt ale noastre.