Gânduri

Un haos total e în mine când toate încertitudinile îmi vin ca o avalanșă peste vise, peste dorințe, peste rugăciuni șoptite. Și sub pleoape strivesc tristețile pe care uneori nu pot nicicum să le stăvilesc. Ce departe îmi este tinerețea și cât îmi lipsește! Și cum strig în mine când văd că în cufărul vieții am pus atâtea dezamăgiri! Dar astea durează ă clipă sau poate un pic mai mult. Apoi, mă agăț de ceea ce considere eu că este frumusețea vieții: de oamenii care-mi sunt dragi, de iubire, de adevăr, de înțelepciune, de muzica naturii și merg mai departe fără teamă, cu încredere și speranță. Există în fiecare din noi, un colț de rai. Pe acela trebuie să-l facem să crească până când ne umple sufletul cu totul.

„Viața ne învată să cultivăm uitarea, ca o măsură de consolare a ființei.” Lucian Blaga