Puterea geopolitică

Cu câțiva ani în urmă, am citit cartea lui John Perkins – „Confesiunile unui asasin economic”. Pentru cine nu știe, John Perkins este un fost economist american angajat în anii 70 la o firmă privată din Boston, care colabora cu Banca Mondială și alte instituții internaționale. Rolul său era acela de a convinge guvernele unor țări în curs de dezvoltare, să accepte împrumuturi uriașe pentru infrastructură elaborând previziuni economice false, menite să justifice acele împrumuturi. Țările „beneficiare” primeau (primesc) împrumuturi de miliarde de dolari dar banii nu ajungeau la populația săracă ci la corporațiile americane care realizau proiectele. Deci se întorceau acolo de unde au plecat doar că țările respective rămâneau datoare pe viață și în schimb ofereau acces la resurse, loialitate politică și posibilitatea de a fi construite baze militare pe teritoriul lor. Perkins, în cartea sa dezvăluie mecanismele utilizate de către americani pentru a folosi economia ca armă de dominație globală aducând în discuție puterea, etica și responsabilitate în această lume modernă.

Vă sună cunoscut? Se pare că cei din UE au adoptat aceeași tehnică pentru că la ora actuală, România importă cu 3,34 de milioane de euro pe an mai mult decât exportă. Importăm mâncare, apă, produse de consum și mai nou, energie scumpă pentru că pe cea ieftină o exportăm în Ucraina și Moldova. Problema este că mare parte din banii pentru aceste importuri provin din fondurile UE și se întorc la marile corporații de la care cumpărăm orice. Depindem de banii lor și tocmai de aceea suntem obligați să le acceptăm politicile. Mecanismele folosite de către UE nu sunt identice dar există asemănări în ceea ce privește influiența sistemică. Sunt folosite pârghii precum cele economice ca de exemplu fondurile nerambursabile condiționate de politici de reformă, aderarea la UE condiționată de reforme impuse, reguli fiscale și bugetare care dacă nu sunt îndeplinite sunt sancționate prin constrângeri care limitează politicile economice naționale, accesul preferențial la piața europeană în schimbul reformelor și așa mai departe. În schimbul banilor și noi le-am acordat accesul la resurse, le-am permis impunerea condițiilor economice și mai nou le-am cedat dreptul de a decide asupra viitorului nostru și al copiilor noștri. Ce mai poate urma?