Una dintre acele zile

Muzica cea mai relaxantă este trecerea apei de munte printre pietrele așezate haotic între doi versanți. Și liniștea,  soarele care mângâie blând printre ramuri. 

Un copil construiește un castel pe malul râului.  El nu știe ca apele când se înfurie, matură tot în calea lor. Nu știe ca așa e si-n viață.  Nazuiesti, îți strivește sufletul sub noianul de dorințe pe care le vrei împlinite,  îți trăiești zilele construind castele care la un moment dat se năruie.  Nu știe dar cu siguranță va afla.

Sunt lecții pe care toți trebuie să le parcurgem pentru ca la final să aflăm calea spre desăvârșire însă doar cei care o caută au șansa să o si descopere. Îmi amintesc de Steve Jobs și ultimele sale gânduri: ” Dumnezeu ne-a lăsat simțurile ca să recepționăm dragostea, sentimentele celor din jur. Și nu iluziile false aduse de averi.
Toți banii, toate proprietățile și investițiile din viața mea.. nu le pot lua cu mine în mormânt. Tot ce pot lua sunt amintirile scăldate în iubirea dată și primită. Acestea sunt adevăratele bogății care te vor urma, însoți mereu, dându-ți puterea și lumina care sunt necesare să mergi mai departe. Dragostea nu cunoaște distanță. Viața nu are limite. Mergi unde vrei să mergi. Atinge vârfurile pe care vrei să le atingi. Totul se bazează pe 2 lucruri: inima și mâinile tale. Atât.”
Și el a fost un copil care a construit castele iar mai târziu un adult care a construit un imperiu dar tot el spunea: „Am ajuns pe culmile succesului în lumea afacerilor.  În ochii altora, viața mea este un simbol al succesului. Cu toate acestea, în afară de munca mea, nu prea am alte motive de bucurie. În final, averea este doar o “felie” de viață cu care sunt acomodat, obișnuit.”
Da, astăzi este una dintre acele zile în care nu văd luminile din jurul meu…