Scrisorile Anei V- fragment

– Ce e cu tine Ana? a întrebat-o Roxana. Nu te-am văzut de mult așa. Ai chipul răvășit și o privire de animal hăituit. E vorba iar depre el nu-i așa? Despre Pavel. Ce a mai făcut de data aceasta?

– Nimic concret, a răspuns Ana. Sunt sentimentele mele prea puternice și oricât încerc să mă detașez, nu reușesc. Și doare atât de mult! Am citit pe rețelele sociale un mic text scris de ea, o evocare a ceea ce a fost și l-am întrebat despre asta. „Ne-am întâlnit întâmplător” mi-a spus și tot universul meu a început să se clatine. Mi-am dat seama că așteptările mele erau ireale. O amintire, un nume, o poveste, o femeie care a existat înaintea mea și de care probabil încă se simte legat. O dragoste veche readusă la suprafață când între noi se așternuse pacea: nu ne mai certam, nu mai aveam îndoieli, nu-l mai vedeam ca pe un manipulator emoțional. Și a reapărut ea. Am simțit o gelozie pe care mi-e rușine să o recunosc. În prejma lui, doar în preajma lui, mă comport ca o adolescentă pentru că nu-mi pot stăpâni emoțiile. Gelozia înseamnă neputință. E o voce care-ți șoptește mereu în ureche „nu ești de ajuns” și chiar dacă poate nu ai motive serioase simți cum sufletul ti se dezintegrează. De-atâtea ori am încercat să mă conving că e doar o reacție trecătoare! Dar nu. E ceva mult mai profund. E teama că încă nu-l cunosc cu adevărat, că voi rămâne doar o parte din povestea lui. Cu siguranță greșesc. Amplific totul. În fond, știu că oamenii nu se curăță niciodată complet de trecut și nici măcar nu am dreptul să-i cer asta. Încerc să privesc totul fără resentimente și-mi tot spun că iubirea nu înseamnă exclusivitate, că e importantă prezența lui lângă mine și ceea ce încercăm să construim împreună.

-Ana, trebuie să de desparți de omul acesta, i-a spus Roxana. Te-ai transformat. Aproape că nu te mai recunosc. Nu mai ești aici ci doar acolo, în lumea lui și nu pot să privesc cum te izolezi. Trebuie să faci ceva!

-Nu pot Roxana. Deocamdată, îmi este imposibil să plec. Îi aparțin, sunt parte din mecanismul lui de supraviețuire. Am ales să-i ofer liniștea și certitudinea că e iubit. Acum sunt incapabilă să plec…