Cartea Anei Maria Răgălie nu este doar o călătorie printre oameni ci și o călătorie interioară. Textele sale nu sunt doar simple reflecții sau o colecție de gânduri ci un ghid pentru suflet care îmbină observații simple cu adevăruri spirituale adânci. De la reflecții despre sentimentele în voia cărora ne lăsăm zilnic la confesiuni despre răbdarea în rugăciune, de la rolul scriitorului inspirat până la experiențe trăite în comunitate, cartea transmite sinceritate și trăire autentică. Tonul ei cald, confesiv, îndeamnă la meditație și la căutarea experiențelor spirituale.
De fapt, cartea transmite o idee centrală – căutarea dragostei și a sensului de a trăi care își găsesc răspunsul numai prin raportarea la Cel ce este însăși Dragostea și un mesaj autentic înrădăcinat în Scriptură dar trecut prin filtrul unei experiențe personale reale.
O lectură potrivită pentru toți cei care au nevoie de un îndemn blând pentru a privi viața cu ochii inimii, a prețui momentele aparent lipsite de importanță și a rămâne ancorați în credință.
Pentru că subiectul este de actualitate (când nu a fost?), mi-am amintit de una dintre cărțile citite cu ceva timp în urmă, care m-a impresionat si încântat în egala măsura. Este vorba despre „Dispara, yo ya estoy muerto” (Trage, eu deja sunt mort) de Julia Navarra. Din păcate, cred că deocamdată nu a fost tradusa în româna, însă o puteți găsi pe e-mag în spaniolă.
Romanul este un amestec de istorie, suspans, drama si politica. Acțiunea începe la sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul etapei finale a perioadei țariste, când evreii încep sa fie persecutați si se termina cu declarația de independenta a statului Israel, în 1948.
Este descrierea unei prietenii care se extinde pe parcursul a trei generații între o familie de evrei si una de palestinieni, cu toate complicațiile familiare, sociale, si politice care apar de-a lungul timpului. Impresionanta este dragostea care leagă aceste doua familii, mai puternica decât ura interrasiala ce creste proporțional cu întoarcerea unui număr din ce în ce mai mare de evrei în tara de origine, deși la final, intoleranta si manipulările politice înving.
Cartea abunda în informații istorice si evidențiază motivele care au condus la nesfârșita lupta dintre Palestina si Israel, precum si influentele marilor puteri.
„—¿Crees que algún día árabes y judíos podremos volver a vivir juntos? —le preguntó Aya mientras se secaba las lágrimas.
– Crezi ca va veni o zi în care arabi si evrei, vom putea trai din nou împreuna?- l-a întrebat Aya în timp ce-si ștergea lacrimile.
—Sólo cuando haya tantos muertos que resulte insoportable una muerte más. Entonces los hombres se sentarán a hablar. „
-Doar când vor muri atât de multi oameni încât va fi imposibil sa mai moara unul în plus. Atunci, bărbații se vor așeza sa vorbească.”
Julia Navarra este jurnalista si a lucrat în radio, televiziune, si presa până în 2004 când a descoperit că adevărata ei vocație este scrisul. Autoare a numeroase cărți de actualitate politica, (Între Felipe si Aznar, Stânga care vine, Noi, tranziția) si numeroase nuvele (Sângele inocenților, Spune-mi cine sunt, Istoria unei canalii). Intrigile romanelor sale au un fundal istoric dar așa cum mărturisește, „sunt doar scenarii și ponderea istoriei nu este niciodată un factor determinant în povești.” A câștigat mai multe premii în Spania:
Premio Quéleer a la mejor novela spañola de 2004 por La Hermandad de la Sábana Santa, Premio Ciudad de Cartagena 2004, Premio Ciudad de Córdoba 2004, Premio Pluma de Plata de La Feria del Libro de Bilbao 2005, Premio Protagonistas 2005, categoría Literatura, Premio de los lectores de las librerías Crisol 2005, Premio Más que Música de los Libros 2006, Premio a la Mujer Más Admirada 2013 (revista Mujerhoy), Premio CEDRO 2018.
Romanele sale s-au publicat în mai mult de 30 de tari.
Două gânduri, un amurg… „Străini la amurg” nu este o carte oarecare ci o punte invizibilă aruncată între doi oameni întâlniți din întâmplare, prin contribuția acelei părți a haosului care ordonează astfel de interacțiuni: întâlnirea, ca eveniment imposibil dar obiectiv în necesitatea sa, nu are nevoie doar de legile fizicii în demonstrații, ci si de principiile abstracte ale Artelor, iar cartea se constituie ca dovadă deplină că autorii Traian Horia și Magda Muntean sunt martori ai unui teribil eveniment în progres: au hotărât eventual să transmită prin poezie, grafică și proză scurtă, ceea ce-i unește și ceea ce-i separă, iar lucrurile ce-i dezbină sau unește nu pot fi străine restului comunității.
Lirica din carte atinge o dimensiune a cotidianului dar rămâne autentică, sensibilă, transmite emoție și schițează portretul necunoscut al autorului, iar proza scurtă completează un univers ascetic, cu imagini vii decupate din amintirile păstrate cu sfințenie.
Ne-am dorit ca în spatele cuvintelor să se simtă mereu prezența a două conștiințe, a două moduri uneori diferite, alteori asemănătoare, de a simți, iubi sau înfrunta dezamăgirile și deziluziile.
„Străini la amurg” se dorește a fi, o carte a dialogului emoțional, eliberat de compromisuri si extra-luciditati, un schimb de replici între metaforă și memorie care să traverseze timpul și inimile celor care vor avea curiozitatea de a cunoaște gândurile noastre, atât de comune tuturor celorlalte gânduri de pe planetă. Titlul ales, sugerează și acest paradox al întâlnirii unor străini, ce s-au recunoscut prin cuvânt și au creat împreună o carte- adică o alcătuire de cuvinte care nu aparține niciunuia dintre ei, ci este dăruită- cu fiecare idee- tuturor celor care găsesc în ea o fărâmă din propria amintire, din propriul dor, din propriul amurg.
La mine în suflet 