Categorie: Gânduri, povesti, opinii

Cu drag ție, fiul meu…

Sper sa ai o viata minunata deși nu prea știu cum sa te învăț sa fii fericit. Ai crede ca asta vine de la sine dar nu e asa. Există un mod de a trăi care mie multă vreme mi-a fost străin si poate de aceea acum îmi este atât de greu să-ți arăt calea cea mai dreaptă. As vrea ca tu sa treci cu mai multă ușurință peste toate si poate vei afla mai devreme ceea ce eu am înțeles atât de târziu.

Sa nu lași nicio oportunitate sa-ti scape si, foarte important, sa-ti asculți instinctele!

Nu permite nimănui sa scormonească în sufletul tău si sa lase urme ce nu vor mai putea fi șterse!

Păstrează puritatea si bucuria copilăriei atât cât de mult poți!

Ia de la viața fiecare zâmbet pe care ti-l dăruiește si transforma-l într-o stare permanentă. Chiar si durerea sa o întâmpini cu un zâmbet… Va pierde din intensitate si te va răni mai puțin!

Nu aștepta ca oamenii sa fie așa cum îți dorești tu ci accepta-i asa cum sunt ei. Neavând așteptări nu vei avea nici decepții!

Fii fericit si cine știe, poate ca într-o zi vei descoperi acel elixir care sa ma facă cu 20 de ani mai tânăra, asa cum îți dorești…

Viata este un cadou!
Astăzi, înainte sa spui cuiva un cuvânt rău, gândește-te la cineva care nu poate sa vorbească.
Înainte sa spui ca mâncarea nu este gustoasa, gândește-te la cineva care nu are ce sa mănânce.
Înainte sa judeci soțul sau soția, gândește-te la cineva care plânge la Dumnezeu pentru o companie.
Astăzi, înainte sa te plângi despre viata, gândește-te la cineva care a plecat de tânăr de pe acest pământ.
Înainte sa te plângi de copii, gândește-te la cineva care ar dori sa aibă copii.
Înainte sa te plângi ca locuința ta nu e asa cum ti-ai dori, gândește-te la oamenii care trăiesc pe strada.
Înainte sa te plângi de distanta parcursa cu mașina, gândește-te la cineva care merge pe jos aceeași distanta.
Si când tu ești obosit si te plângi de serviciu, gândește-te la șomeri, la cei care ar dori sa aibă un loc de munca.
Înainte sa arați cu degetul si sa condamni pe cineva, adu-ti aminte ca nimeni dintre noi nu este fara păcat si noi toți trebuie sa răspundem în fata Domnului .Si când gânduri depresive te doboară, pune un zâmbet pe fata si mulțumește-i lui Dumnezeu ca ești în viata!

•             Păstram aparentele: ne prefacem ca suntem toleranți, ca iertam, ca iubim, ca suntem conștienți de greșeli…În realitate lucrurile stau altfel: reprimam sentimente, ascundem gânduri, tristeți, dezamăgiri…Punem pe umerii celorlalți poveri pe care știm ca nu le pot duce si apoi ne suparăm ca nu suporta greutatea lor. Cerem de la ceilalți totul dar noi dăruim foarte putin sau aproape nimic. Avem așteptări mari de la toți dar de foarte puține ori ne punem si-n postura celuilalt pentru ai înțelege atitudinea…Dar pe cine interesează realitatea altuia??
• Nu putem învinui la nesfârșit pe ceilalți pentru tot ce ni se întâmpla. Trebuie sa fim conștienți de greșelile noastre, sa le acceptam si chiar sa le recunoaștem…
  Frica noastră nu trebuie sa fie de „cazanul cu smoala” ci de faptul ca poate vom simți de „70 de ori câte 7” ceea ce i-am făcut pe alții sa simtă prin cuvintele si acțiunile noastre…
• În fiecare zi, odată cu răsăritul soarelui, Dumnezeu ne oferă o clipă în care am putea să schimbăm tot ce ne face nefericiți. Dar în fiecare zi, din neștiința sau din graba de a rezolva o mulțime de lucruri, pretindem că nu exista un astfel de moment, si credem că ziua de azi e la fel cu cea de ieri şi identică cu cea de mâine. Dacă am fi mai atenți, am putea descoperi totuși, clipa magică…
• În noi sunt toate: lumina si întunericul, puritatea si decadenta, liniștea si haosul, raiul si iadul. Noi dam valoare la tot ceea ce este în jurul nostru, inclusiv oamenilor…De noi depinde daca scoatem la suprafață mizeria sau cautam neîncetat o raza de lumina în noi sau în ceilalți…
• În ziua de azi oamenii își ascund după un zâmbet plânsul sufletului. Le este teama sa arate ceea ce simt cu adevarat. Daca cineva îi arata cu degetul sau daca râd de durerea lor…Si totuși, o îmbrățișare ar putea opri o mie de lacrimi daca le-am permite celor care vor sa ne-o ofere, sa se apropie de noi…Ar fi ca o atingere interioara.
• Uneori cuvintele rănesc, tăcerile îndelungate ucid încetul cu încetul orice relație iar indiferenta doare cel mai mult…Critica, frica si rușinea nu schimba pe nimeni ci doar provoacă complexe… Dragostea înalta…Sa le folosim pe toate cu chibzuință, mereu atenți la raul pe care-l putem face….

Unii, părăsesc aceasta lume brusc si nefiresc, lăsând în urma suflete zbuciumate si copleșite de durere, cuvinte nespuse, vise neîmplinite si cu siguranța lucruri nerezolvate. Nimeni nu e pregătit sa moara asa, dintr-o data, fara nici o avertizare, fara sa fie bolnav ci doar pentru ca o mâna nevăzută îl împinge catre un accident stupid.

Brusc si de neînțeles,  poți înceta  sa mai dorești, sa mai speri, sa mai iubești, sa mai crezi în ceva, sa mai exiști…Toate astea, le rămân celor  care mai au de călătorit pe acest pământ si toți, dar absolut toți, după un astfel de eveniment, îsi jura ca vor vedea si vor trai viata altfel…Vor petrece mai mult timp cu cei dragi, vor fi mai iertători, mai îngăduitori, mai buni, mai lipsiți de orgolii si de mândrie…Dar aceste promisiuni nu durează o veșnicie. Necazurile îi unesc pe oameni, un timp…Apoi, totul revine la „normal”…Aceeași lupta neîncetata si îndârjita pentru a ne demonstra „valoarea”…

Prea repede uitam ca din tot ce suntem, rămânem doar o amintire dureroasa care si ea, se estompează în timp…

Drum lin într-o lume necunoscuta!

Toata ziua aceeași melodie, învârtindu-se în capul meu – Serenade de Chopin. Am ascultat-o de dimineața si mi-a ramas lipita de gând. Ma liniștește…

Vad un fluture si ma uimește…deja s-a dus vara dar a uitat în urma câteva zile călduroase…Farfalla, mariposa, butterflay, fluture…toate denumirile mi se par potrivite. Ca polenul de pe aripile fluturilor sunt uneori si sentimentele noastre…Risipite fara rost, ne omoară…De ce nu învățam de la fluturi sa trăim? Desi au viata atât de scurta ei se bucura de fiecare clipa, de libertate, de soare, de zbor, de fiecare floare ce le iese în cale. Fluturele nu face rău nimănui; nu invadează libertatea altuia, nu înțeapă, nu musca, doar se bucura…Se bucura, si bucura…Creează emoții, încânta privirile, dăruiesc frumusețea lor…Si cel mai important, nu cer nimic în schimb…

    Toamna…Alta…Alt an trecut…

Îmbătrânim, îmbătrânesc…

Am început sa ma obișnuiesc cu gândul ca merg spre un sfârșit dar mai am multe de făcut si trăiesc cu teama ca rămân fara timp

De-am fi conștienți la 20 de ani ce mici ni se vor parea clipele la un moment dat…!!!

––––––––––

Întotdeauna după o dezamăgire primele gânduri sunt cele mai triste, cele mai dureroase. Apoi, încetul cu încetul, pe măsura ce le transformi în cuvinte, devin eliberatoare chiar daca, de cele mai multe ori, ti le spui doar ție…

Nu am viata cu tine nimic, știu ca din toate îmi dărui un pic…

––––––––––-

Dor de mama, de surori, de prieteni…Dor de tata…Dor de încredere, de o privire sincera si directa, de o strângere de mâna încurajatoare, de o  invitație la o cafea si de pălăvrăgeala aceea simpla cu o persoana draga, dor de atâtea clipe care au fost…

––––––––––

Esti cea mai draga amintire a mea, păstrata într-o lacrima pe care nu o las sa se rostogolească. Si sper ca din lumea ta, mai privești uneori catre a mea…

Când prietenii pleacă de lângă tine, rămâne un gol pe care știi sigur ca nu-l vei mai putea umple căci fiecare persoana e unica în felul sau si ceea ce aduce în viata ta este diferit de ceea ce au lăsat alții. Cred ca întâlnim anumiți oameni pentru ca avem ceva de învățat de la ei sau noi le putem oferi ceva ce lor le lipsește. Si oricât de pregătit ai fi pentru viata despărțirile de cei dragi sunt întotdeauna dureroase chiar daca sunt însoțite de promisiunea ca nimic nu se va schimba. În adâncul sufletului știi ca va fi greu sa nu mai poți privi în ochi persoana care ani la rând ti-a fost alături …Dar rămân amintirile, întâmplările petrecute împreuna, gesturile, faptele cuvintele… Până la urma viata e un puzzle cu amintiri fericite sau mai putin fericite…
Cafeaua nu va mai avea aceeași aroma fara ea…

„În fiecare dimineaţă, un nou venit.
O bucurie, o întristare, o josnicie,
O priză de conştiintţă trecătoare, toate apar
Precum un oaspete neaşteptat.

Întâmpină-i şi bucura-i pe toţi!
Chiar dacă sunt un grup de regrete,
Ce-ţi zguduie violent casa golită de mobilă.
Totuşi, tratează onorabil fiecare oaspete.
El te poate conduce spre o nouă încântare.
Gândul întunecat, ruşinea, răutatea,
Întâmpină-le la uşă râzând,
Şi invită-le înăuntru.

Fii recunoscător oricărui oaspete ce vine,
Căci fiecare a fost trimis
Ca un ghid de dincolo.”

Rumi- Casa de oaspeti

