Îmi plac oamenii care nu ridica ziduri în jurul lor, care nu braveaza, care nu te mint si nu se mint. Oamenii care au curajul de a recunoaște ca si sufletul lor plânge uneori, care nu afișează o indiferentă aparenta fata de tot si de toate. Îmi plac oamenii care în orice împrejurare, au curajul de a fi ei înșiși.
Categorie: Jurnal
Trăiri zilnice
14 Septembrie – forta
Într-o lume plina de restrictii si de legi absurde, de supraveghere și teama, forta oamenilor vine din iubire, pentru ca iubirea este singurul sentiment care nu poate fi controlat. Poate de aici și distanțarea aceasta socială care se impune; un individ singur este mai vulnerabil și mult mai ușor de manipulat. Iubirea însa unește și poate șterge orice urmă de ura.
13 septembrie – Locuri goale
Oamenii nu dispar atunci când mor ci atunci când nu-și mai amintește nimeni de ei…Un gând. Multe cunoștințe îmbrăcate în haine cernite…Goluri…
„Veniţi la mine, veniţi
Veniţi la mine, veniţi
Veniţi că mamă vă sunt eu
Iar Tatăl vostru-i Dumnezeu„
Spunea preotul astăzi: oamenii se nasc în trup din mama ce le da viata și în duh în biserica în care sunt botezați. Așa cum copii aleargă în brațele mamei când sunt răniți sau triști sau dezamagiti pentru ca să-i mângâie și să-i consoleze, tot așa și cei credincioși alerga în brațele mamei duhovnicesti atunci când sunt împovărați, neputincioși, debusolati…pentru ca sa le dea încredere și speranță….
6 septembrie – ce ne leagă de oameni
Ceea ce ne leagă de oameni sunt miile de rădăcini, nenumăratele fire care sunt amintirile din seara precedentă, speranţele dimineţii de mâine, este acea urzeală neîntreruptă de obişnuinţe de care nu ne putem debarasa, acea nevoie imperioasa de a comunica, de a împartasi tot ceea ce sufletul nostru aduna pe parcursul unei zile. Ceea ce ne leaga de oameni este acea necesitate stringentă de a fi recunoscuți ca persoane, ca oameni. Fără aceasta recunoaștere, ce rost am avea? Nu am fi doar un fir de nisip într-un deșert? Pentru cineva trebuie sa însemnam ceva, chiar si numai pentru o clipa…
29 iulie – despre opinii obiective
La o postare cu referire la media mica de intrare la Facultatea de Medicina din Cluj (5,22), cineva, o „prietenă”, mi-a răspuns:
„Sa fiu rea, am citit 2 postări și constat cât este de rău în Romania. Eu rămân încă o românca care crede ca este super în România și este mai dezastru în alte tari dar nimeni nu spune nimic pentru că așa este normal și frumos!”
Răspuns:
„Și în România că și în alte țări, există bune si rele…O postare negativă nu le șterge pe celelalte pozitive, pe care, probabil nu le-ai văzut….Și nici nu cred că trebuie să spunem că totul este roz doar că sa demonstrăm că suntem buni români. Opiniile ar trebui sa fie totuși obiective. „
Opinii obiective…Mai avem așa ceva?. Ne lăsăm duși de sentimente exacerbate, manipulați de politicieni, de jurnaliști, de prieteni, și vedem doar ceea ce vrem. Ne-au asmuțit unii împotriva altora si suntem ca niște câini ce mârâie unii la alții printre gard. Adică, de ce nu putem fi patrioți și cei din țara și cei din diaspora? De ce orice critica (care ar trebui sa fie constructiva) deranjează atât de mult? De ce nu putem accepta ca exista oameni care pot avea idei strălucite, influențate de un mediu extern? Hm…Multe semne de întrebare.
În alta ordine de idei, căldură mare Domnule!
26 iulie – trecători prin viată
Majoritatea oamenilor sunt trecători prin viața ta. Puțini rămân…Fiecare lasă un semn: un gând, un gest nefiresc, un zâmbet, o lacrima, uneori chiar o fapta binevoitoare. Toate, într-o zi vor alcătui trecutul tău. Doar tu alegi ceea ce vrei să păstrezi ca amintire…
21 iulie – greul nostru si cel al părinților
Mă gândeam zilele acestea că și părinții, bunicii noștri au trecut prin situații groaznice de foamete, război, epidemii…dar cred ca erau mai obișnuiți cu greul. Noi însa (mai ales europenii) am avut noroc pâna acum însa în situația de astăzi parcă se aduna toate: pandemie, război psihologic si-n mod sigur pentru unii foamete. Oare ce e mai periculos: sa privești țeava unei puști îndreptată spre tine sau sa te uiți în toate părțile cu groază și să nu știi de unde apare glonțul? E o lupta nevăzută cu un virus dar mai ales cu mintea noastra.
14 iulie – Zilele vin si pleacă
Zilele vin si pleacă cu o rapiditate uimitoare sau poate viața aceasta trepidanta pe care o trăim ne da senzația ca timpul se scurge mult mai repede decât ar trebui. Fiecare clipa aduce altceva: o nouă bucurie sau o nouă tristețe….Aștepți momentele bune cu nerăbdare si poate tocmai aceasta așteptare e măsura timpului care trece.
Dezamagirile vin si pleaca, iubirile se aprind și poate nu se sting niciodată, bucuriile se pierd repede în negura timpului, durerile rămân și sapă adânc în suflet ca-ntr-o stânca. SPERANTA este singura care te menține în viață și-ți dă curajul de a privi înainte….
11 Iulie – furioasa
Urmăresc evoluția noului val de infectări din România cu mare teama. Adevărate sau nu, cifrele transmise de mass-media pot duce la o nouă stare de urgență și implicit la închiderea granițelor. Avem biletele cumpărate pentru sfârșitul acestei luni si sper sa putem merge acasă însă nu mai știu dacă va fi posibil. Sentimente și gânduri confuze ma stăpânesc. Îmi pun speranța în posibilitatea de a fi o altă manipulare pentru ca „măreața” lege sa fie votată după care numărul de cazuri va scade peste noapte. Poate e un gând egoist dar exista si nu îl pot nega. Atunci când simți ca te îneci, te agăți și de un fir de iarba pe care-l vezi plutind la suprafața apei.
Sunt furioasa. Pe virus, pe guvernanți, pe ziariști, pe cei care nu sunt capabili sa respecte niște reguli elementare din încăpățânare, orgolii sau alte motive, pe cei care ne intoxica cu teoriile lor conspiraționiste, pe incapabilii care iau decizii greșite si apoi mint cu nerușinare ca sa-si ascundă incapacitatea…Sunt furioasa pe multe si uneori îmi doresc sa ma pot retrage într-un loc cât mai îndepărtat de jungla în care trăim.
10 Iulie – prietenia
Am descoperit un site cu muzica veche și recunosc m-a cuprins nostalgia. Parcă erau alte vremuri frumoase cu oameni frumoși…Îmi amintesc ca tot așa spuneau și părinții mei despre tinerețea lor. Sa fie de vina regretul nostru pentru ca am lăsat în urma toți acei ani încărcați de iluzii și de trăiri intense sau societatea chiar s-a degradat treptat?
Dedic aceasta melodie celor care într-un anumit moment din viața au considerat că mă număr printre prieteni…❤️. Din păcate, lumea în care trăim astăzi este imprevizibilă și schimbătoare. Se schimba scenariile și se schimba actorii dar așa cum i-am spus de curând și fiului meu, cred ca oriunde ai merge, dacă ai înțelegere, compasiune și cuvinte potrivite pentru cei din jur, mereu îți vei găsi alți prieteni.
Așadar, dedic aceasta melodie și prietenilor pe care i-am gasit aici…
La mine în suflet 