Toata ziua aceeași melodie, învârtindu-se în capul meu – Serenade de Chopin. Am ascultat-o de dimineața si mi-a ramas lipita de gând. Ma liniștește…
Vad un fluture si ma uimește…deja s-a dus vara dar a uitat în urma câteva zile călduroase…Farfalla, mariposa, butterflay, fluture…toate denumirile mi se par potrivite. Ca polenul de pe aripile fluturilor sunt uneori si sentimentele noastre…Risipite fara rost, ne omoară…De ce nu învățam de la fluturi sa trăim? Desi au viata atât de scurta ei se bucura de fiecare clipa, de libertate, de soare, de zbor, de fiecare floare ce le iese în cale. Fluturele nu face rău nimănui; nu invadează libertatea altuia, nu înțeapă, nu musca, doar se bucura…Se bucura, si bucura…Creează emoții, încânta privirile, dăruiesc frumusețea lor…Si cel mai important, nu cer nimic în schimb…
La mine în suflet 