La mine în suflet

Am descoperit orizontul larg al unei noi vieți, al unui nou început? Nu. Sunt tot atât de crispata în neputința mea de  a ma detasa de toate ca si până acum. Sunt tot cea de ieri si de mâine, aceeași femeie care a învățat sa trăiască cu gândul în alta parte, cu dragostea păstrata ca o taina a sufletului ei.
Am vrut sa înalt slava iubirii…Am vrut, într-o clipa de inconștienta, sa o readuc în viata mea, uitând ca pentru mine nu poate fi decât o himera, ca pot doar sa o simt nu si sa o trăiesc. Dar m-am obișnuit cu asta. Am o lunga experiența în a-mi reprima sentimentele, în a le lasa sa se existe doar în imaginația mea.
Iubirea ne ridica si ne coboară, ne poate face sa simțim  ca plutim pe culmile cele mai înalte ale fericirii, ne da curaj si cutezanța. Iubirea ne face mai buni, mai iertători si poate uneori mai înțelepți. Iubirea adevărata nu așteaptă niciodată nimic în schimb. Înseamnă dăruire totala, uitare de sine.”Iubirea este îndelung răbdătoare, iubirea este binevoitoare, nu este invidioasă, iubirea nu se laudă, nu se mândrește. Ea nu se poartă necuviincios, nu caută ale sale, nu se mânie, nu ţine cont de rău. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suportă, toate le crede, toate le speră, toate le îndură. Iubirea nu încetează niciodată” (13,4-8). Iubirea este dansul si cântecul neîntrerupt a  doua inimi, dar atunci când celălalt e prea departe cântecul se transforma într-un strigat de dor si o eterna chemare.
Pentru mine iubirea a fost si este interzisa, imposibila. Nu am voie sa o ating, sa o îmbrățișez…Nu am voie sa-i sărut tâmplele, buzele, ochii triști ce privesc în gol si chipul răvășit. Nu-mi este permis sa-i spun „Sunt aici, lângă tine. Acum visele noastre s-au împlinit.” Pot doar sa o iau cu mine în gând si acolo sa ma abandonez ei, dezbrăcata de toate convențiile banale ale acestei lumi. Acolo, în imaginația mea îi pot spune „Sa nu uiți ca dincolo de realitățile ce ne înconjoară eu îți aparțin ție si tu îmi aparții mie. Si daca de o veșnicie lumea aceasta se împarte la doi, noi suntem doi, o pereche perfecta.”

M-am reîntors…Cu mai puține întrebări si mai multe răspunsuri, cu mai puține nelămuriri si mai multe certitudini, cu mai puține regrete si poate…sper…mai multa înțelepciune. A mai ramas unul…Doar un regret…Poate vor trece iar ani pâna ce îl voi șterge definitiv sau poate se va amplifica si-l voi lua cu mine în eternitate. E greu de trăit cu el….

„Viața este un joc dur și halucinant, viața înseamnă salturi cu parașuta, înseamnă risc, înseamnă să cazi și să te ridici, înseamnă alpinism, înseamnă voință să ajungi în punctul cel mai înalt și să te simți nemulțumit.” – Paulo Coelho

De aceea trebuie sa ne bucuram de fiecare pas pe care-l facem. Sensul vietii este acela de a învata cine suntem, ce devenim, ce avem de daruit si mai ales de a învata sa traim iubirea…

Sânt indignata pentru ca taranului român i se interzice sa supravietuiasca, e condamnat la moarte si o data cu el si cei care traiesc la oras. Nu se mai pot bucura de pietele pline de culoare si verdeata, nu mai pot mânca sanatos…

La supermarket cu voi!!! La consumat E-uri!

Sânt indignata pentru muntii nostri deposedati de bagatiile lor, pentru nerusinarea cu care suntem furati, mintiti, vânduti…

Sânt indignata pentru „valorile” pe care le promovam si pentru felul în care-i judecam pe ceilalti. Nu mai avem nevoie de medici, profesori, ingineri, scriitori, actori…Cine sunt ei în comparatie cu noi?. Ne-am facut din calomnie un cult si asta e periculos. Distrugem vieti, cariere dintr-o intorsatura de condei…Dar nu ne pasa…

Sânt indignata pentru comentariile pe care le-am citit azi pe net (nu este prima oara) la adresa religiei, si mai ales a celor credinciosi. Eu stiu ca România a fost un popor religios care nu a renuntat la credinta sa nici când Ceausescu o interzicea si darâma biserici. Cine are interes ca oamenirea sa se departeze de Dumnezeu si de ce? Intrebari retorice…

Ma revolta cu adevarat înversunarea cu care unii, ce se mândresc ca sânt atei, adreseaza injurii si jigniri la adresa credinciosilor spunând ca-s ignoranti, usor de manipulat si inculti (eu sânt credincioasa si tin sa precizez ca am citit ceva carti la viata mea). Dragilor, cel mai mare dar pe care ni l-a dat Dumnezeu este libertatea de a alege. Eu nu am nimic cu voi, cei care ati ales ateismul dar cine va dreptul sa ne judecati pe noi, cei ce am ales crestinismul? Pâna la urma fiecare plateste pentru alegearea facuta…”Dacă mă încred în Dumnezeu şi El există, câştig infinit. Dacă mă încred în Dumnezeu şi El nu există, nu pierd nimic.” – Blaise Pascal

Cât despre faptul ca biblia ar fi un basm si ca e depasita.etc…nu pot spune decât ca este cât se poate de actuala si mereu va fi. E o carte care te învata sa traiesti frumos: sa iubesti neconditionat, sa daruiesti, sa fii iertator, sa crezi în puterea gândului (vezi gândirea pozitiva despre care scriu toti psihologii acum), sa respecti anumite norme care nu sânt altceva decât valorile morale ale unei societati sanatoase. Multi asociaza credinta cu teama. Teama de a nu pacatui si de a nu merge apoi, dupa judecata, în iad. De fapt, Dumnezeu nu judeca si nu pedepseste (altfel de ce ne-ar mai fi dat libertatea de a alege?).Dumnezeu este iubire. Despre iubire vorbeste mereu. Cei care ne judecam si ne pedepsim suntem noi însine, prin faptele noastre…Oricum , dragii mei atei înversunati, va invit sa cititi mai întâi aceasta carte si apoi sa o considerati un basm…

In fine, sânt indignata pentru indiferenta în care s-a scufundat acest popor, pentru tacerea si imobilitatea sa.

Oare chiar nu mai avem ce apara?

Cred ca începutul nu e prea promițător. Adevarul e ca am copiat un text de pe un alt blog al meu, doar pentru a vedea cum se va prezenta aici.

De mica mi-a plăcut sa scriu si mult timp, am crezut, apoi am sperat ca am talent…Nu am. Insa pentru ca e ceva ce fac cu plăcere, voi continua sa-mi exprim, gândurile, opiniile, sentimentele. Poate vor exista si persoane care se vor identifica cu ele, sau vor fi în dezacord sau pur si simplu vor fi curioase.

Pâna la urma, e doar un mod de a comunica cu lumea sau cu mine însumi.