„Și te-aștept…”

TRAIAN HORIA
Cad peste mătasea albă, ca pe fruntea de sihastru
ninsori reci în cioburi sparte, porțelan din alabastru

Ninge în pustiu afară și- n pustiul greu din mine
troienind fără de capăt, fără lumi și fără tine
Este o ningere a urii și-a zăpezilor ce ard
Zeu bastard