Amintiri…

Aproape ca un omuleț de zapada sunt…Cu ghetuțele si pantalonii aproape înghețați, obrajii îmbujorați si nasul rosu, cu basmaua căzuta putin pe ochi si ninsa, trag după mine o sanie cât un tanc. Nu știu ce a gândit tata când mi-a făcut-o!!!. Nici macar prea multi copii prin mahala nu sunt ca sa-i iau cu mine pe „zburătoare”, asa cum îmi place mie sa-i spun. Fuga, fuguța, intru în casa si direct lângă soba ma opresc. Din hainele ude ies aburi dar ma simt fericita si atât de libera…!!!

Intru în bucătărie…Mama nu a terminat de copt cozonacii la care a tot frământat în zori de zi dar are scoși din cuptor un cos de colaci rumeni. Știu ca-n ei va pune câte un bănuț si-i va da celor ce vor veni la colindat. Si traista mea ma așteaptă cuminte în cui. Spre seara voi porni cu ea în spate pe la casele oamenilor sa spun si eu colinda pe care-o știu de la bunica:

Dumnezeu Preasfântul

Colindând pământul

A vrut sa nu mai fie

Potop si urgie

El făcu lumina

Blanda si senina

Si își trimise Fiul

S-alunge pustiul

Fiul se-ntrupeaza

Lumea luminează

Fecioara Maria

Naste pe Mesia

Dumnezeu Prea Bunul

Ne-a trimis Crăciunul

Cu har si bucurie

Si aici sa fie.

Voi colinda satul în lung si-n lat ca-n fiecare an. Ma voi duce pe la vecini, unchi, cunoscuți si necunoscuți. Majoritatea ma vor primi dar va mai fi si câte o casa la care voi găsi poarta încuiata ba si cu câte un câine ce-si va arata colții printre gard . Nu știu ce fel de oameni sunt aceia care nu vor sa primească colindători…!!! Pentru mine sentimentul de sărbătoare de la colinda vine. Si de la „înotatul” prin nămeți, si de la zarva celorlalți copii…Ma voi întoarce acasă cu traista plina de colaci, nuci, mere dar si ceva bănuți. Știu ca rudele vor fi mai darnice. Asa voi aduna si eu atât cât sa-mi pot cumpăra păpușa pe care o admir de ceva vreme într-o vitrina. Sau poate mi-o aduce Mosul, deși pe la noi cam rar si cam greu vine…chiar daca aproape de Crăciun devin cuminte ca o mielusea.

Mâine, dis de dimineața, tata ma va lua de mâna si vom porni amândoi catre biserica. Mama ne va urma… Nu o sa mi se mai para ca timpul trece prea greu pentru ca va fi o atmosfera vesela. Si acolo se vor auzi colinde, dar vor fi cântate de bătrâni. Noi copii, vom asculta cuminți, așezați frumos pe scaunele, lângă părinti. Preotul, în mod sigur ne va da câte o cruciuliță si poate câte o portocala. Are el o cunoștință la un magazin care-i mai da câte ceva din bunătățile pe care doar unii le primesc.

Întorși acasă, ne va aștepta masa plina de bucate pe care mama o va pregăti din timp. Poate vom avea si ceva musafiri dar eu în mod sigur îmi voi lua „zburătoarea” si voi porni cu ea în călătorie peste dealuri, peste suluri de zapada, peste amintirile mele despre Crăciun si copilărie…