Iubiri…

Pe cine iubesc? Pe Dumnezeu (de ceva vreme reprezinta una din putinile certitudini din viata mea). Îmi iubesc copilul care știu ca mi-a fost dăruit ca o binecuvântare (nu sunt sigura daca meritata). Iubesc parți din mine care știu ca ma înalta si de ele ma agat când cobor în cele mai ascunse tenebre ale sufletului meu. Iubesc pământul din care vin, copilăria  amintirea tatei…si acum, amintirea mamei. Iubesc verdele naturii si albastrul cerului, iubesc ploile si nopțile răcoroase cu îndelungele lor stări de veghe.

Uneori iubesc prezenta oamenilor, alteori momentele de singurătate pentru ca atunci îmi sunt foarte aproape: ma pot analiza, critica, ierta, încuraja…Pot arunca o privire spre trecut si alta spre viitor…

Iubesc poezia, muzica, dansul, cărțile si jocurile de orice fel. Iubesc crizantemele si filmele psihologice, cântecele si rugăciunile din biserica spuse la unison. Iubesc pământul românesc poate mai mult decât ar trebui…si mi-as dori ca într-o zi sa i se faca cu adevarat dreptate.

Iubesc dragostea cu toate implicațiile ei…si complicațiile ei.