Povestioara pentru copii…

Un cap jucăuș de clopoțel alb își face loc printr-un ochi topit de zapada si rasare ca un surâs pe obrazul ridat al Pământului.
Of,ce răceala de gheata ma învăluie! Dar parca simt o mângâiere calda.Da, uite o raza ce coboară jucăușa printre dinții strepeziți ai soarelui.Trebuie sa-mi fac mai mult loc,sa ma vadă si sa-mi zâmbească doar mie.
Se aude un zgomot ritmat apropiindu-se vertiginos.
-Vai, sa nu ma strivești sub talpa ta calatorule! Abia am ieșit la lumina si sunt curios sa vad daca totul e la fel cum am lăsat anul trecut.Apoi nu vreau sa ma întorc în adâncuri ci sa ajung în palma micuța a unui copil sau sa fiu darul dintr-un început de martie, al unui tânăr îndrăgostit.
Dar pașii trecură grăbiți  si gingașul ghiocel răsufla ușurat. Încerca sa-si faca curaj si-si mai ridica putin capul cu-n clinchet vesel. Privi în sus la nemărginirea albastra pe care,bântuiau fara tinta formele ciudate ale norilor.
Dar ce-or fi punctele acelea negre  ce se mișca încet? Cred ca știu…sosesc pasările călătoare de pe alte meleaguri îndepărtate si însorite. Cine știe câte povesti mai aduc cu ele,câte doruri,câte iubiri sau câte dezamăgiri! Daca ar putea vorbi,daca ar putea împărtăși lumii tot ce au văzut în călătoriile lor poate oamenii ar mai învăța câte ceva si ar deveni mai înțelepți.
Ghiocelul mai arunca o privire curioasa în jur si trase adânc aer în piept.
– Hmm…!!!Dar pata aceea de culoare ce-o fi? Si ce parfum plăcut emana!N-am mai văzut pâna acum un trifoi cu patru foi violet. Aaaa,da,mi-am amintit…e un toporaș ce se încălzește si el la soare.
-Te rog,da-te putin mai încolo,spuse ghiocelul supărat. Tu ești mult mai frumos si atragi toate privirile mai ales ca ai si un parfum minunat.Pe mine nu o sa ma mai vadă nimeni si voi rămâne aici singur si tremurând de frig la noapte.
Însa toporașul îl privi o clipa cu dispreț si apoi,zâmbind ironic, cu infatuarea celui conștient de calitățile sale îi spuse:
-Ei,poftim! Abia ai deschis ochii si ai si început sa emiți pretenții. Nu vezi ca eu sunt mai matur cu o zi? De ce nu ai putin respect? Misca-te tu daca te deranjează atât de mult prezenta mea!
Ghiocelul încerca sa faca un pas dar niște fire nevăzute îl țintuiau acolo în ochiul acela de zapada. Ridica din umeri a neputință,a resemnare si străduindu-se sa-si ignore vecinul, își opri privirile asupra unor buchete imense de flori albe si roz.
-Uite ce haine de sărbătoare au îmbrăcat pomii aceștia! Parca-ar fi voalurile unor tinere mirese. Eh!Primăvara!Primăvara!Aduci cu tine frumusețe, tinerețe si un suflu de viata noua. Ramase câteva clipe pe gânduri apoi spuse:
-Viata mea e scurta. Azi sunt copilărie,mâine adolescenta,poimâine maturitate si apoi…..apoi nu mai sunt nimic. Dar în intervalul acesta atât de mic simt cu intensitate tot ceea ce voi oamenii poate nu ati simțit în atâția ani: toată dragostea si frumusețea acestei lumi…