„Un om norocos”

Viata începe cu un vis si se termina cu un altul, ca si cartea lui Octavian Paler.

Nu pot spune ca a fost o lectura ușoara. Nu una dintre acelea în care îți dorești sa nu mai lași cartea din mâna ci una în care ai nevoie de o anumita stare pentru a o continua si până la urma, plăcută. Nu voi face o recenzie a cărții ci îmi voi exprima doar câteva opinii.
În viziunea mea, romanul este despre un copil care a tot încercat sa-i fie pe plac tatălui pentru a vedea în ochii acestuia dragostea si admirația însa prin toate acțiunile sale nu a făcut altceva decât sa atragă mânia si dezaprobarea celui din urma. Acest copil, devine adult…Un adult care toată viata încearcă sa-si demonstreze lui si celorlalți ca reprezinta ceva: o valoare. Însa prin atitudine si reacții nu face altceva decât sa provoace repulsie si sa mărească golul din jurul sau.
Uneori, asa mergem prin viata: hăituiți de cele mai întunecate gânduri, frustrați si având conștiința încărcată, făcând tot posibilul ca pustiul din jurul nostru sa se extindă.
Azilul – viata noastră în care ne simțim adesea încarcerați.
Bătrânii din azil- reprezentați ai instituțiilor si diferitelor categorii sociale
Sala cu oglinzi – diferitele fațete ale personalității noastre pe care rareori avem curajul de a le contempla.
Bătrânul – judecătorul tăcut, conștiința noastră care rareori îsi face apariția.
Si nu pot sa nu ma întreb: oare la usa conștiinței noastre exista un paznic?
Sculptor de monumente pe morminte – avertismentul permanent ca în fata ne așteaptă un final.
„Întotdeauna ne urmărește un vânător” spune autorul. Întotdeauna ne urmăresc fricile noastre care nu ne lasa sa avansam, spun eu.
Câteva citate:
„Daca ar trebui sa o asemăn cu ceva, viata ar fi ca un râu care se varsă în mare. În clipa când se varsă în mare, râul se eliberează de tot noroiul pe care l-a carat până atunci si devine străveziu. Cortina nu cade ci se ridica.”

„Dragostea e o flacăra care arde pe un sloi de gheata.”

„Dragostea, îmi ziceam eu, trebuie privita numai cu coada ochiului; ca sa nu riști, trebuie sa te comporți în ea ca o maimuță care arunca miezul bananei si păstrează cojile.”

„Libertatea este, poate, pentru unii la fel de greu de suportat ca sclavia.”

„Eram departe de a ști ca nu putem fi liberi decât în raport cu alții, ca libertatea se construiește nu arzând punți ci construindu-le.”

„Timpul a trecut prin sufletul meu lăsându-si mâlul acolo.”

„…Ca nu-l iubești pe Dumnezeu daca nu te îndoiești din când în când de El, ca acei care-l invoca din pura obișnuintă, mecanic, îl ucid putin câte putin prin plictiseala si ca orice smerenie prelungita ne-ar fi fatala deoarece l-ar împinge pe Dumnezeu sa devina tiranic, de aceea suntem condamnați la suferința de sfida uneori cerul…”

„Eu am învățat ceva cât am fost pilot: poți sa sfidezi cerul dar nu e bine sa-ti bați joc de el.”