Călătorie prin istoria unui oraș

Vizita la Toledo, un oraș în care se regasesc trei culturi: evreiască, musulmană și creștină. Nu este prima dată când mergem însă exista lucruri și locuri de descoperit pe care nu le poți afla în câteva ore. Este un oraș împărțit în două: vechi și modern, aflat pe o colina înconjurata de râul Tajo, cel mai lung râu din Spania. Impresioneaza contrastul dintre nou si antic, precum si varietatea arhitectonica

Toledo apartine provinciei Castilla la Mancha si datorita numeroaselor monumente istorice, face parte din Patrimoniul UNESCO. De-a lungul timpului, a primit diverse denumiri în latină Toletum; în áraba, طليطلة Tulaytulah; în evreica, טולדות Toldoth; si în mozárabe, Tolétho.

A fost un important centru comercial al unui teritoriu numit Carpetania, format din vechii celti. În anul 193 î.C, a fost cucerit de catre romani de la care înca se mai pastreaza resturi arheologice care includ si renumitele terme romane sau drumuri. Mai târziu, după invaziile popoarelor germanice, a devenit principalul centru ecleziastic al Regatului vizigot.
În anul 711, orașul a fost cucerit de către musulmani, ramânând sub ocupatia acestora pâna în anul 1085, când a intrat sub stăpânirea regelui Alfonso al VI lea-.Din acea perioada se pastreaza aspectul pe care-l are astăzi cu stradute înguste, abrupte si uneori fără ieșire.

Monumentele cele mai reprezentative din acea perioada sunt: Moscheea „del Cristo de la Luz”

Moscheea Torneriilor

Si Poarta Alcántara pe unde treceau mai mult persoanele si mărfurile deoarece ducea direct către râu.

Din cultura evreiască, monumentul cel mai reprezentativ este Sinagoga del Tránsito care astăzi s-a transformat în muzeul Sefardi, un spațiu în care poți afla mai multe despre cultura si istoria poporului evreu.

În 1226, prin dorinta regelui Ferdinand al III lea, se începe construcția Catedralei Primada, pe terenul unde se afla Moscheea Mare, prin aceasta luând sfârșit atmosfera de toleranta multiculturala. Însa momentul culminant a fost când regii catolici au creat Tribunalul Inchizitiei în 1485 si au decretat expulzarea evreilor în 1492. Tot ei au ordonat construirea Mănăstirii San Juan de los Reyes.

Cele mai importante monumente însă, sunt Catedrala Primata si Alcazar. Catedrala Primata este o biserica grandioasa construita în stil gotic, de o mare valoare culturală – având picturi ale lui El Greco, Caravaggio, Goya, Rafael, Rubens şi Tiţian.

Alcazar, este o fortificatie istorica, de caracter civil si militar, situata pe o colina în partea cea mai înalta a orasului. Numele sau vine de la denumirea araba «Al Qasar» care înseamna fortareata. A fost pe rând: palat roman în secolul III, rezidenta regala în epoca vizigota, rezidenta regala a regelui Carlos I si a reginelor vaduve Mariana de Austria (sotia lui Felipe al IV lea) y Mariana de Neoburgo (sotia lui Carlos al II lea), Casa regala de caritate, Colegiu de Infanterie si apoi Academie de Infanterie. Din iulie 2010 s-a transformat în Muzeu al armatei.

Am avut norocul sau ghinionul…(interesantă dar este totuși o priveliste tristă) să putem vedea o expozitie cu unelte de tortura din perioada inchizitiei.

Înainte de Inchiziție însa, despre persoanele acuzate de erezie se considera ca lezau autoritatea regală, pentru ca erezia era un delict contra lui Dumnezeu iar regele se spunea că era ales prin vointa divina. Prin urmare, acele persoane erau judecate de un tribunal laic conform cu normele dreptului roman, dar acest tribunal era subordonat autorității ecleziastice. Pedeapsa era întotdeauna, arderea pe rug.

Iată câteva fotografii ale celor mai oribile instrumente de tortura. Privindu-le, chiar nu poți înțelege cum mintea omenească a putut inventa așa ceva și mai ales ce plăcere groteasca puteau simți cei care priveau asemenea atrocități.

Exista chiar si o pedeapsa pentru betivi dar aceasta era mai mult pentru ai face de rușine și pentru ai determina astfel sa nu mai bea. Butoiul însa, cântarea peste 50 de kilograme si în acest caz nu era doar o tortura psihologica ci si una fizica.

Nu pot încheia fără sa amintesc un pic si despre renumitele sabii de Toledo, înconjurate mereu de o aura de mister. Prelucrarea acestora a început încă din epoca vizigota, perfectionându-se în cea perioada arabă când au început sa fie decorate cu celebrele încrustatii de argint si diferite pietre prețioase. Se spune că au devenit faimoase datorită oțelului din care erau fabricate. Prelucrarea acestuia se pare că folosea răcirea în apele râului Tajo care ar fi conținut unele componente minerale si proprietăți ce converteau otelul de Toledo într-un metal unic în lume.

O surpriza a fost si să citesc o inscriptie pe peretele unei case în care se spune: „Aici s-au ridicat casele Catalinei de Salazar, soția lui Cervantes si în ele locuia acesta când venea la Toledo.”

Închei aici cu îndemnul de a vizita acest minunat oraș în cazul în care drumul vostru trece si prin Spania.

Fotografii din arhiva personală