18 Octombrie…Ar trebui

Ar trebui sa trecem prin viata încercând sa ne înălțam spiritual, sa  cultivăm dorința de adevăr și dreptate, sa dam lumii din jur partea cea mai frumoasă a EU-lui nostru…
Ar trebui sa uitam de ură, dispreț si de prea multe orgolii, sa ne creștem copii cu credință în suflet și respect pentru valorile morale….
Ar trebui sa învățam sa iubim, sa dăruim, sa ne bucurăm zi de zi ca trăim căci viata este cel mai minunat dar al lui Dumnezeu. Dar noi nu știm sa prețuim ceea ce avem. Ne dorim mereu sa acumulam tot mai multe obiecte fără valoare, ne dorim bani, puterea de a fi deasupra celorlalți, de a stăpâni. Nimic nu ne mulțumește pe deplin. Exista mereu altceva la care râvnim cu orice preț uitând ca la final nimic din toate acestea nu mai contează, ca suntem, doar simpli muritori și atât…

Simpli muritori…Azi una dintre prietenele mele a părăsit lumea aceasta, prea devreme, prea brusc…Am petrecut alături de ea anii învolburați ai tineretii. Ne-am împărțit gândurile, bucuriile, tristetile…Am mâncat la aceeași masa de multe ori, ne-am sprijinit si sfatuit una pe alta, am sărbătorit nenumărate onomastici si treceri dintre ani împreuna. Simpli muritori…

Toate acestea au devenit amintiri dar vor rămâne veșnic în sufletul meu. Ramas bun draga prietena! Sa ai călătorie lină prin lumea în care ești acum!


Descoperă mai multe la La mine în suflet

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

3 comentarii la „18 Octombrie…Ar trebui”

  1. Puțin mai devreme am citit articolul „Gânduri” și am avut aceeași impresie, dar nu știam s-o înțeleg… Impresia, zic. Fiecare text îmi lasă un parfum distinct, are imaginea și coloritul său, bine definite. Simt vibrația cuvintelor de acolo de unde s-au pornit. Profunzimea aceasta venea dintr-o mare tristețe și revelație totodată. Sunt lucruri de care suntem conștienți tot timpul, stăm cu întreg adevărul dinainte, mereu și dintru început, dar așa suntem noi…ținem ochii închiși ca să ni-i ferim de durerea luminii. Însă vine o altă durere, cea a pierderii și atunci îi deschidem… Larg, cuprinzător, înțelegând tot.
    Practic acum ai lovit cu talpa fundul mării, atât ai fost de în adânc. De la durere. Și de la înțelepciune. Am simțit tot ce ai exprimat, dragă Magda. Sunt îndurerat alături de dumneata și îți trimit condoleanțele mele. Știu că știi… Despărțirea de o persoană dragă este numai temporară. Ne vom reuni în dragostea Lui!

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mulțumesc pentru gândurile sincere si mai ales pentru înțelegere. Nu oricine are răbdarea si dorința de a citi dincolo de cuvinte.
    Așa este precum spui doar ca aceste despartiri dor cumplit de mult si fiecare lipsa o simți din ce în ce mai mult, cu fiecare zi care trece. Doar ca noi suntem construiți în așa fel încât, fugim, ne apăram de durere si atunci ne concentrăm pe cotidian si uităm de profunzimea sufletului.
    Sa-ti fie bine în fiecare clipa!

    Apreciat de 1 persoană

Răspunde-i lui Magda Magdi Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.