27 Octombrie – între opinie si judecata

Eu vad lumea prin ochii propriei experiențe de viată, îmbogățită de educatia primita si de cunoștințele acumulate dar e doar adevărul meu (probabil si a unora asemeni mie), nu si a celorlalți. Adevărul absolut nu-l deține nimeni. Când vom înțelege asta, cu siguranta vom renunța la lupta aceasta de orgolii nemăsurate, de impunere a propriilor idei, a propriilor principii si la schimbul acesta dur de replici care dor si care nu construiesc nimic.

Sunt pline rețelele sociale de invective, de acuzații gratuite, de opinii care se vor a fi unice, de judecați exprimate de către persoane care poate abia au terminat zece clase, la adresa unor somități. Nu spun ca cei fără scoala nu ar avea dreptul la opinie dar de ce nu o pot împărtăși într-un mod civilizat si cu o minima dovadă de bun simt? Apoi ne lamentam: ca lumea în care trăim e o cloaca, ca oamenii sunt egoisti si rai (întotdeauna ceilalți sunt rai si nu noi).

Când vom înțelege oare ca nu trebuie sa ne lăsăm învrăjbiți, asmutiti unii împotriva altora precum câinii ci sa ne lasam calauziti de îndemnul : „cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unii pe alţii!”? Când vom pune zicala „ce ție nu-ti place altuia nu-i face” la baza relațiilor noastre sociale? Învățând sa luăm în considerație si părerea celorlalți cu siguranta am face progrese mult mai mari si mai rapide în eradicarea acestui virus de exemplu. Si spun asta, convinsă fiind ca aceasta lupta a orgoliilor se da si la nivele mai înalte, acolo unde capetele luminate, ar trebui sa puna idee lângă idee, si sa alcătuiască un tot. Dar sunt destul de multe exemple în istoria științei de cercetători care si-au furat unii altora inventiile, descoperirile.

De veacuri aceeași deviza: dezbină si stăpânește!

Faima, bani, putere…Si oamenii mor, si se sfâșie unii pe alții si viata devine un teatru trist…