Drame…

Dupa tragedia de la Piatra Neamt, au început sedintele, controalele, anchetele, pentru a se gasi vinavatii de acolo. Întotdeauna se cauta vinovatii de acolo, explicatii pentru EFECTE dar nu pentru CAUZE. Se fac acuzatii politice, se transmit condoleante, se afiseaza dureri ipocrite si se stabilesc sanctiuni pentru niste oameni si asa îngenunchiati de situatia actuala, niste oameni care încearca sa faca ce pot, cu ceea ce au. Apoi se uita tot. Cei care sunt cu adevarat raspunzatori, vor ocupa în continuare fotoliile bine platite si îsi vor umple buzunarele cu banii proveniti din comisioanele percepute pentru niste contracte dubioase. Dar nu se merge niciodata, absolut niciodata, la radacina raului, acolo unde este imperios sa se actioneze. Din acest motiv, tragedii de acest gen vom mai vedea si alti oameni vor muri nevinovati.
Sunt multe motivele care au dus la situația de acum. În primul rând modelul pe baza căruia s-a început reforma sistemului sanitar în 1997, modelul Bismark, nu a fost nicidecum cel mai indicat deoarece cheltuielile pe care le implică sunt cele mai mari din Europa, pentru că şi costurile administrării sale sunt mari. În plus România nu cred ca era pregatita la vremea aceea pentru implementarea unui model german. Si de acolo a pornit tăvălugul…În timp ce se trasau linii pe foi A4, pentru ca nu existau condici de medicamente, în reședințele de județ, Casele de Asigurari de Sanatate își construiau clădiri din sticla pe mai multe etaje, cu birouri dotate, în care d-nle stăteau cu radiatoarele la picioare si cu calculatoarele în fata. În spitale nu erau medicamente, nu era lenjerie, nu era mâncare iar sectiile începusera sa functioneze ca o fabrica de productie. Adică, dacă nu aveai internari, nu primeai bani, nu erai rentabil, si secția putea fi închisă chiar dacă în lunile de toamna -iarna, stăteau câte doi pacienti în pat. Se punea accent mai mult pe monitorizarea materialelor folosite decât pe calitatea actului medical. S-au închis spitale pe motiv ca nu sunt necesare atâtea paturi la mia de locuitori (acum se plâng ca nu sunt suficiente) si nu s-a investit aproape nimic în cladirile vechi. Poate un pic de spoiala la suprafata dar cu siguranta instalatiile electrice, de exemplu au ramas aceleasi de pe vremea lui Ceausescu. Apoi, managerii de spitale erau numiti pe criterii politice (cred ca înca se mai practica), la conducerea ministerelor s-au perindat 25 de miniștri în 30 de ani, nivelul pregătirii profesionale a scăzut destul de mult (cum se poate intra la o Scoala Posticela Sanitara fara diploma de bacalaureat si fără un examen riguros înainte????), achizitiile de aparatura medicala stim cum s-au facut si motivele pot continua alcatuind o lista nesfârsita.
În plus oamenii acuza doar personalul sanitar pentru orice dar ei nu știu ca actul medical nu depinde doar de factorul uman si nu cunosc adevărurile de ordin administrativ, organizatoric si relational ascunse în spatele usilor unui spital. Pentru ca cei care lucrează în sistem tac. Accepta sa fie blamați, criticati, ridiculizați, si tac. Nimeni nu are curajul sa descrie realitate. Poate din lasitate, poate pentru ca au mai multi bani în b uzunare, poate pentru ca de-a lungul timpului s-au obisnuit sa fie supusi la o presiune continua si sa nu mai reactioneze la nimic.
Ce e de facut? Prpbabil, cu oameni competenti si o revizuire completa a tuturor structurilor din sistem si a modului de functionalitate a acestuia s-ar putea shimba ceva. Dar asta ar însemna sa se ia totul de la zero. Ar fi greu dar nu imposibil…
În realitate, aceasta revizuire, aceasta reconstructie este necesara pentru toate sistemele, pentru toate institutiile statului pentru ca toate sunt interdependente.

Dar cine sa faca asta?