Scrisoarea Pruncului Iisus

Într-o bună zi, Fiul lui Dumnezeu a vrut să știe ce mai făceau copiii pe care atunci când era pe pământ îi binecuvânta si-i chema la El spunând: „să vină copiii la mine căci a lor este Împărăția lui Dumnezeu ”(Luca 18: 15-16). Prin urmare, cu câteva săptămâni înainte de Crăciun, El s-a urcat pe o rază cerească și a coborât pe Pământ și S-a întrupat într-un maturator care curăța străzile. În felul acesta putea vedea mai bine oamenii care treceau îngândurați, magazinele cu vitrine luminoase si cadouri frumos împachetate dar mai ales pe acei copii necăjiți care, flămânzi si îmbrăcați sărăcăcios, cerșeau pomană. Privindu-i era extrem de trist, caci înțelegea că aproape nimeni nu-si mai amintea acele cuvinte pe care le spusese cândva: „Cine primește pe unul dintre acești copii în numele Meu, mă primește pe mine” (Marcu 9:37).

De asemenea, a văzut că nimeni nu mai vorbea despre Pruncul Iisus care a venit, ascuns, în noaptea de Crăciun pentru a aduce cadouri tuturor copiilor. Locul său fusese luat de un bătrân cumsecade, îmbrăcat în roșu, cu barbă o lungă care striga tot timpul : „HO, ho, ho, Moș Crăciun este aici”. Pe acesta îl vedea peste tot: pe strazi si în interiorul magazinelor unde îmbrățișa copii și le împărțea cadouri dintr-un sac în care părinții le depozitaseră. Se spunea că acest Mos venea de departe, din Finlanda, călătorind pe o sanie cu reni. Se pare ca oamenii uitaseră un alt bătrân, foarte bun: Sfântul Nicolae, care dădea cadouri copiilor săraci spunând ca era trimis de copilul Iisus. Nimeni nu mai vorbea despre asta.

Micuții erau atrași acum doar de vitrinele strălucitoare si de reclamele cu jucării dar nu știau nimic despre adevărata semnificație a Crăciunului.

Pruncul Iisus, îmbrăcat ca un măturător de stradă, și-a dat seama că ceea ce cântau îngerii noaptea pe câmpurile Betleemului : „Nu vă temeţi, pentru că iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, Care este Cristos, Domnul! Iată care va fi semnul pentru voi: veţi găsi un Copil nou-născut, înfăşat şi culcat într-o iesle.“ „Slavă lui Dumnezeu în înălţimi şi pace pe pământ, între oamenii peste care se odihneşte bunăvoinţa Lui!“ nu mai însemna nimic. Iubirea fusese înlocuită de obiecte și jovialitatea lui Dumnezeu, devenit copil, dispăruse în numele plăcerii de a consuma.

Trist, Pruncul Iisus, s-a urcat pe o altă rază cerească pentru a călători către Tatăl, dar înainte de a se întoarce în cer, a lăsat o mică scrisoare pe pragul caselor în care se aflau copii.

Scrisoarea era astfel:

Dragi frați și surori:

Dacă, atunci când va uitati la o iesle îl puteti vedea pe Pruncul Iisus , împreună cu Iosif și Maria, si înțelegeți că Dumnezeu a devenit un copil, un copil ca oricare dintre voi, și ca va este ca un frate care va sta mereu alături,

dacă puteți vedea în alți copii, în special în cei mai săraci, prezența ascunsă a pruncului Iisus care se naște în interiorul lor,

dacă sunteți capabili să redeșteptați copilul ascuns în părinții vostri și în ceilalți oameni în vârstă pe care îi cunoașteți, astfel încât dragostea, tandrețea, grija și prietenia să ia locul strălucitoarelor daruri,

dacă atunci când va uitați la iesle și îl vedeți pe Iisus aproape gol, va amintiți de toti acei copii care nu au cu ce sa se îmbrace sau ce sa mănânce și asta va doare atât de profund încât va doriți sa împărțiți cu ei tot ce aveți,

dacă privind la cei trei Magi care aduc daruri Pruncului Iisus, va gândiți că până și regii, șefii de stat și alți oameni importanți ai umanității vin din toată lumea pentru a contempla măreția ascunsă în Acel Copil care plânge deasupra unor paie,

dacă atunci când vedeți nașterea animalelor înțelegeți că tot universul este luminat de Copilul Divin și că toate stele, sorii, galaxiile, pietrele , copacii, peștii, animalele și noi, ființe umane, alcătuim Marea Casă a lui Dumnezeu,

dacă va uiți la cer și văzând steaua cu a ei coada luminoasă va amintiți că există întotdeauna o stea ca cea a Betleemului deasupra voastră, care va însoțește, va luminează și va arată calea cea mai buna,

daca ascultați cu atenție și auziți prin simțurile interioare muzica lina și cerească precum cea a îngerilor din câmpurile Betleemului, anunțând pacea pe Pământ,

să știți atunci că eu, Pruncul Iisus, mă nasc din nou și reînnoiesc Crăciunul. Voi fi mereu aproape, mergând cu voi, plângând cu voi și jucându-mă cu voi, până în ziua în care noi toți, umanitatea și Universul, vom ajunge în Casa lui Dumnezeu, care este Tată și Mamă a infinitelor bunătăți, pentru a fi veșnic fericiți împreună ca o mare familie reunită.

Semnat: Pruncul Iisus – Betleem, 25 decembrie, anul 1

Leonardo Boff , 24 decembrie 2013

Traducere după articolul publicat de „El ambigú de yoga”

Leonardo Boff, născut ca Genézio Darci Boff, este un teolog, filozof și scriitor brazilian, cunoscut pentru sprijinul său activ pentru teologia eliberării. În prezent, lucrează ca profesor emerit de etică, filozofie a religiei și ecologie la Universitatea de Stat din Rio de Janeiro.