A mai trecut un an, s-a dus…

Pentru mine nu a fost un an mai dificil decât cel trecut. Dimpotrivă, în anumite momente, as putea spune ca m-am simțit protejata, ajutata si pentru asta îi mulțumesc Bunului Dumnezeu. Multi însă au trecut prin situații dramatice si pentru aceștia va fi un an pe care nu-l vor uita niciodată.

Ca o privire de ansamblu a fost un an foarte diferit fata de cei pe care i-am trait până acum, un an greu, urât, deosebit de trist.

A început cu dezastre naturale: chiar pe 1 ianuarie inundații devastatoare în Indonezia, pe 2 ianuarie incendiile din Australia care au omorât până la 500 de milioane de animale, un avion Boeing 737 cu 176 de persoane la bord s-a prăbușit în timp ce decola de pe Aeroportul Internațional Teheran Imam Khomeini (incident petrecut pe fondul crizei din Golful Persic), pe 12 ianuarie vulcanul Taal din sudul insulei Luzon, Filipine, a început să erupă și a aruncat nori de cenușă care măsurau aproximativ 10-15 km. A continuat cu aceasta pandemie care nu se mai sfârșește….

A fost anul în care absurdul a devenit o „normalitate” cu care am fost obligați sa ne obișnuim.

La început ne-a înspăimântat, apoi ne-a indignat (mici revolte pe ici pe colo), apoi ne-a supus si a ne-a adus în viețile noastre incertitudinea.

A fost un an în care ne-au murit bătrânii. Părinți, bunici, unchi, mătuși, multi dintre aceștia au pornit pe un drum fara întoarcere singuri si fara a mai putea sa-si ia ramas bun de la cei dragi.

A fost un an în care au dispărut îmbrățișările, săruturile, dovezile de afecțiune, un an în care copii au încetat sa se mai întâlnească, sa mai meargă la scoală, sa mai intre în parcurile de joaca. Un an în care au ramas fara balurile de absolvire, fara excursii si tabere. Parca cineva, a vrut cu tot dinadinsul sa-i determine sa stea cu ochii lipiți, în marea majoritate a timpului, de ecranul unui telefon, a unei tablete sau a unui calculator.

A fost un an în care am fost închiși în case, izolați de familie si de prieteni, un an ce ne-a îndepărtat de lumea artistica si de lăcașele de cult.

Si cum întotdeauna în orice rău exista si ceva bun, am putea spune ca a fost si un an cu efect de bumerang pentru conștiința unora dintre noi, care a obligat la transformare, la introspecție, la cunoașterea e-ului, un an în care s-au mascat fete si s-au demascat caractere.

A fost un an atipic considerat de unii justițiar si de alții benefic pentru planeta. Ca un paradox, înainte de apariția pandemiei, anul 2020 a fost declarat „Anul International al sănătății plantelor.”

Poate ca dincolo de toate, a fost un an care ne-a atenționat spunând: „Opriți-va din răutăți! Se poate trai si altfel: mai cumpătat, mai smerit mai cu dragoste pentru tot ce exista în jurul vostru.” Poate ca a fost un an în care am învățat sa-i înțelegem pe ceilalți doar privindu-i în ochi fara a mai fi nevoie de alte expresii ale chipului sau poate unul ce ne-a apropiat de pământul de care atâta am fugit deși, cum spunea Părintele Calistrat: „pe pământ trăim, pământul ne hrănește si în pământ ne ducem.”

Sa speram ca 2021 va fi altfel si ca schimbarea de care atâta se vorbește va fi benefica pentru noi si planeta în care trăim.

Eu va doresc ca fiecare clipa din noul an sa va fie prilej de bucurie! Sa domneasca în sufletele voastre dragostea cea îndelung răbdătoare si cugetele sa va fie izvor de înțelepciune! Sa luați decizii pe care sa nu le regretați mai apoi, în niciun moment! Sa aveți încredere în forțele proprii si sa fiți conștienți ca meritati sa fiți fericiți! Casele sa va fie îmbelșugate si-n ele sa troneze ca o regina pacea mult căutata! Si nu în ultimul rând, sa aveți sănătate ca sa le puteți face pe toate!

Va doresc din tot sufletul, un an nou fericit!