Boboteaza si alb

Azi se sărbătorește Botezul Domnului sau „Arătarea Domnului” din grecescul Epifanie, dar deși este o sărbătoare importanta, nu am fost la biserica. Locuiesc într-o localitate care momentan este un perimetru închis (datorita unei ușoare creșteri a numărului de cazuri) si cumva, parca am devenit mult mai prevăzătoare deși eu în toata perioada anului trecut am lucrat si am dus o viată aproape normala. Poate si avertismentul preotului cu privire la numărului mare de oameni care ar putea participa precum si rugămintea sa de ai lasa pe ceilalți care vin mai rar sa stea în biserica în aceasta zi, m-au determinat sa rămân acasă chiar daca am un mic sentiment de vinovăție.

Acasă sunt în așteptare. Aștept apariția zăpezii pe care o tot anunța meteorologii de câteva zile: „va fi o ninsoare cum nu s-a mai văzut de multi ani în Spania”. Adevărul este ca mi-e dor de „albul” copilăriei si-l aștept ca si când as fi convinsa ca de m-as cufunda în el, m-as putea întoarce în acea epoca…

Dar mi-am promis ca în acest an voi trai prezentul si ca de trecut îmi voi aminti foarte puțin…Despre viitor ce pot sa spun? Nu știm ce ne aduce clipa următoare dar mi-as dori sa trăiesc într-o lume lipsita de ura, de asuprire, de copii înfometați, de soți care-si maltratează femeile, de lupte nejustificate, de tone de deșeuri ce contaminează pământul, aerul si apa, de minciuna si manipulări…lipsita de multe altele. Ce lista lunga!

Așadar, așteptând albul copilăriei si rugându-mă: Pline de bunătate si iubire sa-mi fie sufletul si viata în noul an! Doamne ajuta-ma sa fiu cânt pentru inimi de piatra, sa fiu gând înțelept pentru cei aflați în incertitudine, sa fiu zbor înălțător pentru cei aflați în deznădejde! Da-mi puterea de a dărui în acest an fara sa crâcnesc: pace inimilor zbuciumate, bucurie celor aflați în suferința si speranța celor aflați în necaz! Fa-ma Doamne o mare de iubire în care sa se scufunde toti cei ce au nevoie de ea!