Dor de ea…

Canvas -Mrs. Fiske Warren si fiica sa

Au trecut deja, doi ani fara tine mama. Atât de repede!!! Am ramas cu amintirile, cu ultima ta îmbrățișare si cu sărutul tau impregnat pe fruntea mea. Nu exista zi în care sa nu ma gândesc macar o clipa la tine; la cum erai, la ce făceai, la cum mergeai…la fiecare detaliu…Daca eu ma simt orfana la 50 de ani, oare cum se simte un copil ramas fara părinți de mic?Sau cum se simt părinții de care fiii sau fiicele uita adesea? E adevărat, tinerețea e frumoasa, plina de cutezanța si verva, asa cum trebuie sa fie însă e si plina de greșeli. Bine ar fi daca fiecare copil ar înțelege ca de la o vârsta, degetele conștiinței nu contenesc sa bata la usa sufletului…Si exista greșeli pe care nu le mai poți repara oricât ai încerca…


Descoperă mai multe la La mine în suflet

Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.

7 comentarii la „Dor de ea…”

  1. Așa e, Magda! Îmi pare nespus de rău… și nu știu ce aș mai putea spune. Dar eu cred că un pic din mama ta trăiește încă în tine și mai cred că viața nu se încheie cu moartea decât în aparență. Spiritul mamei tale este lângă tine, te veghează…❤️

    Apreciază

  2. Indiferent de vârsta ce o avem, cred ca cele mai grele despartiri au fost, sunt si vor fi întotdeauna, despartirile de parinti, si mai cu seama de mama.
    O seara binecuvântata si o saptamâna relaxanta, draga Magda !

    Apreciat de 2 persoane

Răspunde-i lui Cri Anulează răspunsul

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.