Început de an…

Doar de la începutul anului, în ianuarie, Capitoliu a fost vandalizat, o pana de curent electric a afectat o bucata de Romanie creând implicații la nivel european, un avion s-a prăbușit în Indonezia, un vulcan a erupt tot acolo. După 3 ani de pace un dublu atac terorist în Baghdad omoară 32 de oameni si ranește peste 100, Libia sta pe un butoi cu pulbere, si 750 de creștini din Etiopia sunt masacrați în biserica. În Rusia au loc proteste violente între susținătorii lui Navalnîi si forțele de ordine, în Olanda, de asemenea au loc proteste împotriva noilor masuri de restricție antiepidemice, primarul oraşului Eindhoven, John Jorritsma, cerând mobilizarea armatei. Au loc ciocniri armate între India si China dar nu se folosesc armele de foc (din 1975) ci doar lupta corp la corp, în Myanmar are loc o lovitura de stat, șefa guvernului Aung San Suu Kyi, câştigătoarea Premiului Nobel pentru Pace din 1991 fiind arestata iar la noi, în România ard spitalele, mor oamenii si ca de obicei în loc sa se unească toti pentru a gasi soluții, se certa ca la usa cortului, se învinuiesc unii pe alții, cer demisii, fac circ si se scot oamenii în strada pe motive politice (cine crede altceva e orb) făcând din nenorocirea unora prilej de circ si de campanii electorale (chiar daca acestea s-au terminat). Grotesc!

Am mai spus-o si o repet: vorbim despre numiri politice, despre lipsa de responsabilitate, despre educația în scadere vertiginoasa care nu mai creează adevărați profesioniști, despre protecția muncii, despre PSI, despre o suprasolicitare din toate punctele de vedere datorita situației COVID si o multitudine de alte probleme care se perpetuează de ani buni. Principalul vinovat este gândirea românului „lasa ca merge si asa” o gândire ce caracterizează toate structurile sociale si toate funcțiile. Societatea civila ar trebui sa fie critica si sa semnaleze acolo unde apar nereguli, ceea ce nu se întâmpla, pentru ca fiecare se face ca nu vede, nu aude si îsi face liniștit treaba (daca si-o face) până apare câte o tragedie si apoi începe sa strige. Oare nu fiecare dintre noi este vinovat pentru ca s-a ajuns aici?

Între timp eu consemnata la domiciliu, sătula de văzut filme rusești (am descoperit un canal pe youtube), de citit, de uitat la emisiunea Eugeniei Voda, de treburile casnice, de făcut teme cu fiul meu, de stat în pat…Mai am puțin.

Va doresc ca aceasta luna care a început sa fie lipsita de evenimente neplăcute. Poate redescoperim o rețeta a fericirii…

Si…iată ce am găsit