Fiul cel mic este cuprins de un dor fara o finalitate anume (nu e dor de casa, de mama, de tara), un dor de duca si își cere tatălui partea din avere. Acesta din urma, nu era obligat în niciun fel sa i-o dea însă în marea sa dragoste îi respecta fiului dreptul de a alege si îl lasa sa plece. Dorul de duca îl duce pe fiul cel mic în tara păcatului unde își cheltuie toti banii primiți si ajunge îngrijitor la o turma de porci, pe treapta cea mai de jos a umilinței si degradării. Stând acolo, în durere, înfometat își amintește de casa părinteasca până atunci uitata cu desăvârșire, de bunăstarea tatălui si de inima lui mare si cu speranța ca acesta îl va ierta se hotărăște sa se întoarcă. Nu dorul de tata, de casa, de frate îl fac sa ia o asemenea hotărâre ci foamea, nevoia, durerea, umilința…Acestea sunt momentele în care multi dintre noi îl cauta pe Dumnezeu si găsindu-l îi rămân alături.
Si tatăl, Tatăl, cel care în fiecare zi scruta zarea cu speranța ca își va vedea fiul venind, îi aleargă înainte când apare si-l îmbrățișează iar în acea îmbrățișare pune toata dragostea pe care o are pentru fii sai si toata iertarea de care este capabil. „Iertate îți sun greșelile tale fiule!”, iar fiul este repus în drepturi si primește darurile lui Dumnezeu cele mai frumoase.
Dar cine este fratele cel mare, cel care a ramas alături de Tatăl, care i-a păzit poruncile dar care se răzvrătește la vederea sărbătorii care se da în cinstea fiului risipitor. Cine este fiul cel mare? Un drept credincios ros de invidie si de ura? Oare nu trebuia sa fie bucuria lui deplina la întoarcerea fratelui? Si atunci, care dintre cei doi este mai plăcut lui Dumnezeu: păcătosul care se întoarce la pocăința sau credinciosul statornic care pizmuiești? Si noi, care dintre cei doi frati suntem?
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La mine în suflet 
Superba pilda Fiului risipitor. Un model aliubirii absolute, neconditionata, fara judecati/prejudecati, care dca ar fi adoptata si aplicata real, practic, obiectiv, în lumea crestina, ar disparea discordiile confesionale si lumea necredincioasa ar vedea o mica Lumina Divina, însa, din pacate, „cineva” inteligent, siret, tradator, ipocrit, fals si înselator, de mii de ani divide si dezbina .
„Pe când şedea Isus la masă, în casă, iată că au venit o mulţime de vameşi şi păcătoşi şi au şezut la masă cu El şi cu ucenicii Lui.
Fariseii au văzut lucrul acesta şi au zis ucenicilor Lui: „Pentru ce mănâncă Învăţătorul vostru cu vameşii şi cu păcătoşii?”
Isus i-a auzit şi le-a zis: „Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi.
Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: ‘Milă voiesc, iar nu jertfă!’ Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
O seara relaxanta, binecuvântata si o saptamâna plina cu bucurii, pace, multumire în Lumina Divina învesmântata, draga Magda !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
O săptămână plina de bucurii si binecuvântata sa ai si tu!
ApreciazăApreciază
Bună dimineața, Magda ! :)
Deși pe malul Dunării bătrâne frigul ceții îmi pătrunde-n oase ,
PILDA ” Fiului risipitor” mi-a ÎNCĂLZIT sufletul și inima-mi suferindă ! :)
Mulțumesc ! :)
Alioșa .
PS! :)
Din pură CURIOZITATE ,
dacă tot îmi URMĂREȘTI BLOGUL , de ce nu mă TRECI la BLOGROL ??? :) :-( :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sincer, Aliosa, daca as sti cum sa te trec la blogroll, as face-o. În partea tehnica a blogului nu pot spune ca ma pricep prea mult. De altfel am o problema cu blogul. Ceva am gresit eu pe aici cu domeniul si altele. Mai am de studiat…:(. O saptamâna frumoasa si plina de bucurii sa ai!
ApreciazăApreciază