A trecut un an…

Pe 28 martie 2020 se împlinea aproape o luna de când lumea era terorizata de apariția noului virus si doua săptămâni de când tari precum Spania, Italia, România, intraseră în carantina totala. La acea vreme, un internaut, Paul Cretu, scria:
„Uniunea Europeană este un concept gol, țările au fost lăsate de izbeliște, Italia plânge, Spania plânge, Germania se închide în ea și nu vrea să dea nici o mască din cele pe care le produce. Fiecare țară este pe cont propriu. Atunci de ce și cui ne-ați vândut la suprapreț? Multiculturalism, corectitudine politică, LGBT, multă ură, ne-ați distrus industriile, le-ați adus pe ale voastre pe care acum le închideți. Dar mai ales ne-ați stârnit unii împotriva celorlalți, ne-ați încăierat. Iar acum noi trebuie să ne împăcăm cu noi înșine.”

Italia era în colaps. Cuba, China si Rusia trimiteau ajutoare materiale si umane (toate trei fiind tari comuniste). Germania si Franta încă se mai gândeau. Si micii sau marii întreprinzători se reprofilau: în producerea de masti, de materiale dezinfectante, de echipamente de protecție, de izolete…O întreaga afacere globala s-a dezvoltat începând din acel moment. Erau cumpărate aparate de testare, reactivi si unii oamenii dădeau dovada de solidaritate. Se donau bani, se puneau la dispoziție spatii de cazare pentru medici, se trimiteau mesaje de încurajare:

„Nu insultându-ne si judecându-ne unii pe alții vom putea lupta contra tuturor nenorocirilor care vin peste noi ci fiind uniți, toleranți si ajutându-ne unii cu alții. Poate a sosit momentul sa meditam mai mult la faptele si cuvintele noastre…”

„O îmbrățișare, o vorba buna, o încurajare, o fapta, fac bine nu doar celor cărora le dăruim ci si sufletului nostru. Daca nu suntem în stare sa oferim ceva din toate astea, orice rugăciune este zadarnica…”

„Daca veți fi optimiști, vă va fi ușor si sa iubiți, si sa iertați si sa vă jertfiți viata.” Nicolae Velimirovici

„Nu renunță niciodată la speranță. Furtunile îi fac pe oameni mai puternici și nu durează o veșnicie.” – Roy T. Bennett

Personalul medical se transformase peste noapte din hoți, șpăgari, jigodii, idioți si multe altele în eroi. Peste doar o săptămână erau „adulati” iarăși cu aceleași invective… Cât de ipocriti putem fi!!!

În Spania, orașele erau pustii si sinistre. Timp de doua săptămâni toti, cu excepția celor ce prestau servicii de maxima importanta, au stat închiși în casa. În ochii oamenilor se citea spaima. Magazinele erau golite automat de produsele bazice ca si cum ar fi urmat un cataclism nuclear.

Au apărut primele teorii ale conspirațiilor si lumea a început sa se revolte încercând sa sa găsească vinovați în personalul medical, în cei din diaspora care se întorceau acasă, în guvernanți, în biserici…Erau aruncate tot felul de acuzații în mediul online si asta demonstra ca de fapt nimic nu se schimba în structura noastră interioara.

„Cred că cel mai mare pericol nu este virusul în sine. Umanitatea dispune de toate cunoştinţele ştiinţifice şi de uneltele tehnologice pentru a birui virusul. Problema cu adevărat majoră este demonul nostru lăuntric, ura noastră, lăcomia şi ignoranţa.

Mă tem că oamenii reacţionează la această criză nu cu solidaritate globală, ci cu ură, învinuind alte ţări, învinuind minorităţi etnice şi religioase.
Dar eu sper că vom fi capabili să ne dezvoltăm compasiunea şi nu ura, să reacţionăm cu solidaritate globală, care va dezvolta generozitatea noastră de a ajuta oameni aflaţi la nevoie. Şi sper că ne vom dezvolta abilitatea de a discerne adevărul şi nu vom da crezare tuturor acestor teorii ale conspiraţiei. Dacă vom face asta, nu mă îndoiesc că vom birui cu uşurinţă această criză.” spunea Profesorul Yuval Noah Harari este autorul volumelor Sapiens: Scurtă istorie a omenirii, Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului şi 21 de lecţii pentru secolul XXI pentru Deutche Welle.

La acea vreme, multi credeau ca în tot acel rău exista si o componenta pozitiva, ca tot ceea ce se întâmpla avea darul de a ne trezi la realitate si de a face schimbări esențiale în modul nostru de a ne raporta la lumea în care trăiam, de a ne transforma superficialitatea în înțelepciune si egoismul în altruism, de a înțelege ca lumea noastră interioara ar trebui sa fie în deplina armonie cu cea exterioara.

Dar „există un trio diabolic în om, care este implacabil, de neînlăturat, cooperant şi concordant, mândria, invidia şi ura; mândria care ne face să ne închipuim că merităm toate bunurile pe care le posedă alţii; invidia că unii sunt admiraţi în timp ce noi suntem trecuţi cu vederea; şi ura, pentru că tot ceea ce li se oferă altora diminuează partea care credem că ni se cuvine nouă.” (Charles Caleb Colton) Asa ca, după un timp, când vremea ispitirii a trecut, lumea a uitat ca răutatea erodează propriile suflete si a redevenit ceea ce a fost. În plus, a început sa se obișnuiască: cu masca, cu restricțiile, cu distanțarea uitând ca orice obișnuința, devine periculoasa la un moment dat pentru ca nu-ti mai pui întrebări, nu mai chestionezi deciziile altora cu privire la viata ta ci doar le accepți.

„Poţi crea un sistem totalitar cum nu a mai existat vreodată. Dacă ştii ce citesc sau ce privesc la televizor, ai idee despre gusturile mele artistice, despre opiniile mele politice, despre personalitatea mea. Dar tot este limitat. Acum să ne gândim că ai posibilitatea să îmi monitorizezi temperatura corpului sau tensiunea arterială şi bătăile inimii în timp ce citesc un articol sau privesc programul online sau la televizor. Atunci poţi şti ce simt eu în fiecare moment. Aceasta ar putea duce cu uşurinţă la apariţia unor regimuri totalitare distopice.
Nu este inevitabil. Putem preîntâmpina asta. Dar pentru a împiedica apariţia unor astfel de regimuri trebuie în primul rând să realizăm primejdia şi, în al doilea rând, să fim atenţi cu ce permitem să se întâmple în această stare de urgenţă în care ne aflăm.” Yuval Noah Harari pentru Deutche Welle. (Digi 24)

Exista riscul ca parte dintre libertățile noastre pe care le cedam acum sa nu le mai recâștigăm niciodată si cred ca lumea are nevoie mai mult de spălarea mintii, a sufletului, a spiritului si a conștiinței decât de spălarea mâinilor…