25 Aprilie – Saptamâna Mare

Aceasta perioada dintre Duminica Floriilor si Învierea Domnului sintetizează toata structura sufletului omenesc, toata firea noastră schimbătoare, toata ipocrizia noastră. Ultima minune a lui Iisus, învierea lui Lazar care a fost nu doar în duh ci si în trup, a fost atât de uimitoare încât a aduna o mulțime de oameni la intrarea Mântuitorului în Ierusalim. Aceștia l-au primit cu bucurie si cu ovații iar Domnul Iisus deși smerit, blând si discret, S-a purtat totuși ca un adevărat Stăpân caci a restabilit ordinea în templu si a redat demnitatea acestuia transformându-l din „peștera de tâlhari” în „casa de rugăciune”.

Însă doar după o săptămână, aceeași mulțime care s-a bucurat la vederea Lui, care L-a adulat si l-a iubit, a strigat „Răstignește-L!”, L-a scuipat, L-a insultat, L-a lovit, I-a pus coroana de spini si L-a răstignit pe cruce. Cum poti trece în atât de puțin timp de la dragoste la ura, de la loialitate la trădare, de la blândețe la violenta? Acel Drum al Crucii în care fiecare pas a însemnat trădare, batjocura, renunțare, umilința, singurătate, s-a încheiat cu dragostea deplina a Domnului pentru noi cei care avem dreptul de a alege între iubire si ura. În loc sa-si arate puterea, Iisus a preferat sa îmbrățișeze lumea toata si sa-i ierte pacatele. Vom fi noi vreodată capabili de o astfel de iubire, de un astfel de sacrificiu?