„Eu unul am activat, aşa cum am amintit, mai ales în sectorul englez, şi încă primesc de acolo mai multe veşti decât de oriunde altundeva. E posibil ca lucrurile pe care le voi spune acum să nu se aplice în întregime la sectoarele unde vor opera unii dintre voi. Puteţi însă, odată ajunşi la locul faptei, să faceţi modificările necesare. De aplicat le veţi putea aplica, într-o măsură mai mare sau mai mică. Dacă măsura se dovedeşte prea mică, rămâne în sarcina voastră să faceţi din ţara de care vă ocupaţi un soi de Anglie aşa cum se prezintă ea astăzi.
În această ţară cu mare potenţial, spiritul lui Sunt la fel de bun ca tine a trecut de stadiul unei simple influenţe sociale generale. Începe deja să-şi facă simţită prezenţa în sistemul de învăţământ. Nu-mi propun să estimez cu precizie măsura în care s-a întins acţiunea lui în acest domeniu. Nici nu contează. Odată sesizată tendinţa, se pot uşor prevedea dezvoltările ulterioare; mai ales că aici vom avea şi noi un cuvânt de spus. Principiul de bază al noului sistem are să fie că proştii şi leneşii nu trebuie făcuţi să se simtă inferiori elevilor inteligenţi şi silitori. Aşa ceva ar fi “nedemocratic”. Diferenţele între elevi — căci sunt, indubitabil, diferenţe individuale — trebuie muşamalizate. Lucrul se poate înfăptui pe mai multe nivele. În universităţi, examenele trebuie astfel gândite încât aproape toţi studenţii să obţină note mari. Examenele de admitere trebuie astfel concepute încât toţi, sau aproape toţi cetăţenii să poată intra la universitate, indiferent dacă au sau nu capacitatea (sau dorinţa) de a se alege cu ceva de pe urma învăţământului superior. În şcoli, copiii care sunt prea slab dotaţi sau prea leneşi să înveţe limbi străine, matematică sau noţiuni ştiinţifice de bază vor fi încurajaţi să facă ce făceau cândva copiii în timpul lor liber. Pot, de exemplu, să facă turtiţe de nămol şi asta să se cheme curs de modelaj. Dar în nici un caz nu trebuie să li se dea de înţeles că simt inferiori copiilor care studiază. Oricât de stupide le-ar fi preocupările, ele trebuie să primească — englezii deja folosesc expresia, mi se pare — “partea lor de respect”. Ba se poate opera încă şi mai drastic. Copiii care se dovedesc apţi de un nivel superior pot fi ţinuţi în loc în mod artificial, doar pentru că ceilalţi copii s-ar alege cu o traumă — Belzebut, ce cuvânt bun! — dacă s-ar vedea lăsaţi în urmă. Copilul eminent va rămâne astfel în mod democratic ţintuit locului în grupa lui de vârstă pe tot parcursul şcolii, iar un elev care ar fi în stare să-i priceapă pe Eschil sau Dante va trebui să stea cuminte şi să-l asculte pe colegul lui care încă silabiseşte “Ana are mere”.
Într-un cuvânt, avem motive întemeiate să sperăm într-o viitoare abolire a învăţământului, atunci când va ajunge să domnească triumfător principiul lui Sunt la fel de bun ca tine. Orice recompensă pentru rezultatele bune şi orice pedeapsă pentru rezultatele proaste vor dispărea. Cei câţiva care ar vrea să înveţe vor fi împiedicaţi să o facă; cine se cred ei să-şi depăşească colegii? Şi oricum profesorii — sau poate ar trebui să-i numesc bone? — vor fi mult prea ocupaţi să-i cocoloşească pe nerozi ca să mai piardă vremea cu predatul profesionist. Iar noi nu vom mai fi nevoiţi să ne cheltuim inteligenţa şi energia pe răspândirea imperturbabilului amor-propriu şi a ignoranţei incurabile printre oameni. Nevolnicele târâtoare au s-o facă singure.”
Fragment din ”Sfaturile unui diavol bătrân catre unul mai tânăr” de C.S.Lewis, roman aparut în 1941.
Fara alte comentarii din partea mea decât ca sistemul în care învață copilul meu astăzi, este exact cel descris mai sus.
Si o întrebare: au fost Lewis, Huxley si Orwell niște vizionari sau sursa de inspirație pentru o mâna de nebuni care se cred stăpânii lumii???
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La mine în suflet 
Androneasca a aplicat cu brio aceste „sfaturi”…😲☹
ApreciazăApreciat de 3 persoane
În multe tari din Europa sunt deja aplicate, din pacate.
ApreciazăApreciat de 3 persoane
Nu exista oameni singuri, parasiti de Dumnezeu, câta vreme au credinta, în El si-n Cuvântul Sau.
O saptamâna relaxanta, binecuvântata, cu bucurii si pace de sus, de la Duhul lui Hristos Isus, eliberata de judecati/prejudecati, induse de sistemele lumii dinafara, draga Magda !
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Mulțumesc ! O săptămână binecuvântata de Bunul Dumnezeu sa ai si tu Iosif
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Acum nu știu ce să zic… Ca în multe alte chestii, totul vine de la aplicarea măsurii. Înțeleg perfect treaba cu „țintuirea”, că doar m-am dus la școală știind dinainte să citesc și să socotesc și a fost cumplit să stau cuminte tot acel timp de așa-zis avantaj. Sunt în Anglia și am văzut cu ochii mei folosirea neadecvată a superlativelor. Dar încurajarea face totuși bine. Copiii români, mai toți care ajung aici și sunt integrați sistemului de învățământ englez, sunt cu pași mulți înaintea celorlalți. Nu-i rău deloc. E un timp bun pentru a-și însuși cum trebuie limba. Cei care erau însă de categoria așa și-așa, care aveau adică dificultăți de învățare acasă, aici nu mai sunt tratați ca tonți, ci puși la egalitate cu ceilalți. De fapt acceptați, despre asta e vorba. Eu cred că ne putem da și singuri seama de cum suntem cu adevărat, raportându-ne la nivelul altora care sunt ori deasupra, ori pe o treaptă mai jos. Cuvântul egal e doar un cuvânt, așa cum nu eram nici tovarăși cu cei din nomenclatura comunistă. Cei care vor să învețe mai mult, vor putea face asta și în coninuare, vă asigur!
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Sunt și nu prea de acord. Un copil care muncește, se străduiește și nu este stimulat in niciun fel pentru progresele sale ci dimpotrivă este tratat în mod egal cu unul căruia îi este indiferent daca ia un 2 sau 3, la un moment dat își va spune că munca lui e zadarnică tot așa cum un adult care a terminat o facultate în care chiar a studiat se va simți lezat și dezamăgit dacă un altul nepregătit ocupă locul care i s-ar fi cuvenit lui. Apoi există o psihologie a copilului descrisă în cărți care folosește stimulente negative sau pozitive în funcție de necesitate. Nu este normal, cred eu, ca dintr-o clasă de 20 de copii jumătate să rămână repetenți și credeți-ma asta se întâmplă frecvent aici. De multe ori, replica copilului meu, când îl certam dacă eram nemulțumită de nota lui era: „dar la ceilalți nu contează dacă iau note mai mici.”
ApreciazăApreciat de 2 persoane
Am o altă viziune asupra notelor… E drept că ele sunt evaluatoare, dar mi-aș dori ca în școală să se redeștepte dorința pentru cunoaștere în sine. De multă vreme percepția asupra școlii a devenit greșită. În loc să se bucure ca de un drept și o binecuvântare, copiii o iau ca obligație și o corvoadă. Poate că și notele să fi contribuit la asta, ce zici? Căci câte exemple de elevi care doar împușcau notele nu știm? Și-au dezvoltat doar abilitatea de a se descurca. Câți care s-au străduit doar să fie premianți, pentru părinți și poate pentru propriul orgoliu, iar după perioada școlară au rămas debusolați? Culmea e că mulți dintre cei cu o situație excelentă în carnetele școlare, nu își mai păstraseră din păcate și informațiile, pe lângă acele note primite. Și atunci cum rămâne cu evaluarea?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Partea proastă a acestei noi viziuni asupra sistemului de învățământ nu e că nu i se mai zice copilului X că e prost, că nu-l duce mintea să înțeleagă ce i se spune, ci faptul că se abandonează copii care au potențial, pentru a nu-i produce disconfort lui X. Însă această metodă are la pachet o capcană: va recupera, probabil, un 5% din lipsurile lui X, dar va aplatiza curba de învățare și interesul pentru școală al copilului care poate mai mult decât colegii lui. În acest mod, toată societatea are de pierdut…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sunt de acord cu tine in privința notelor dar o evaluare totuși trebuie facută și poate nu neapărat prin intermediul notelor ci prin participarea la ore de exemplu. Dar și aici interesul este minim. Sunt multe de spus referitor la sistemul de educație folosit astăzi. Poate ar trebui regândit și restructurat astfel încât să fie în concordanță cu modul de gândire al noilor generații, pentru că așa cum bine spui, pentru marea majoritate școala este o datorie sau și mai rău, o corvoadă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vin cu o completare 🙂. Dacă îl certam sau îl cert pentru note este pentru că întotdeauna am știu cât de bine a învățat lecția. Niciodată nu a dat un examen (așa sunt numite aici fără să-l fi ascultat păsărelele” mele🙂
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Exact despre asta este vorba. Partea și mai proastă este că această strategie se extinde la toate nivelurile și în toate structurile. In general, tendința este ca majoritatea de exemplu să-și reprime sentimentele și să-si ascundă ideile pentru a nu deranja o minoritate (oricare ar fi ea aceea)
ApreciazăApreciat de 1 persoană