De dragoste

As fi vrut sa fi fost cu tine când te-ai născut, sa te iubesc de la primul zâmbet, de la primul cuvânt. Primul pas pe care-l faci, sa-l faci spre mine, primul fior al iubirii pe care-l simți sa fie al meu, prima poezie de dragoste sa o citim împreună, primul dans sa-l dansam amândoi si prima noapte de dorință a ta, sa fie a mea…

As fi vrut sa pot merge prin toate locurile în care ai trăit tu, sa caut urma pașilor tai, sa descopăr câte o fărâma din tine în fiecare lucru pe care l-ai atins si sa te reconstruiesc apoi din frânturi de imagini, din fragmente de vise, din atâtea cuvinte spuse dar mai ales nespuse, din zi si din noapte, din magia clipelor trăite, din iubire si speranță….Regret timpul pierdut, fără tine…privirea pe care nu ti-am întâlnit-o zilnic, zâmbetul pe care n-am apucat sa-l mângâi, liniștea pe care n-am mai simțit-o în apropierea ta, si dragostea, acea imensa dragoste pe care n-am mai putut sa ti-o dăruiesc…

Iar astăzi îți spun: Sunt furioasa pe tine iubire pentru ca nu ai știut sa vezi la timp cum ne mureau speranțele cu fiecare îmbrățișare. Acum degeaba vii. Nu mai ai niciun rost. Acum, la mine-n suflet, uneori e rece si trebuie sa intri cu o făclie în mâna.