O alee ce duce catre infinit… De o parte si de alta, anii nostri atârna de coloanele timpului si cad fara zgomot ca frunzele aramii ce fâlfâie usor catre pamânt…Gândurile, pasari calatoare, se duc si vin din nou sa-si faca cuib, în functie de perioada pe care o traversam. În cufarul sufletului nostru adunam amintiri brodate cu lacrimi strivite sub pleoape sau zâmbete însorite. Natura este binecuvântata. Ea moare într-un anotimp si renaste în altul. Anii nostri se duc si nu se mai întorc niciodata. Doar se înmultesc si se îmbogatesc cu memorii si întelepciune (asa ar trebui). Poate ca si sufletul nostru urmeaza un ciclu al mortii si al renasterii…
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La mine în suflet 
Frumos gândit :) bine punctat ! :)
O duminică binecuvântată, Magda ! :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! O săptămână cu liniște si bucurii!
ApreciazăApreciază
A republicat asta pe My Blog.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Duminica plăcută!
ApreciazăApreciază
Bună seara Magda! Mi-a plăcut tare mult!💐
O seară frumoasă și un început de săptămână cu bucurii și împliniri sufletești!🤗❤️
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Buna seara! Mulțumesc Ileana! O săptămână de poveste sa ai!
ApreciazăApreciază