O opinie…

Greva profesorilor. Nu au mai ieșit în strada de 18 ani. Acum au stat trei săptămâni, timp în care s-au lovit de indiferenta guvernaților si de criticile celor de la care așteptau sprijin, a părinților. E drept ca e si vina lor. Greva nu trebuiau sa o faca doar pentru creșteri salariale ci si pentru îmbunătățirea sistemului de educație însă asa e omul, striga mai întâi pentru ceea ce-l doare mai tare.
S-a umplut internetul de invective, de judecați, de apostrofări care mai de care mai inculte si nu pot sa nu ma întreb: acele persoane „vigilente”, vocile civice, care vad ca medicii sunt niște șpăgari, ca profesorii sunt niște incompetenti care dorm la ore, ca avocații sunt mai hoți decât hoții, ca preoții se ocupa cu afaceri si preacurvie, când mai au timp sa meargă la lucru si sa se ocupe si de familie. Spun asta pentru ca am observat, ca persoanele cele mai „acide” sunt cam tot timpul aceleași.
Este adevărat ca nivelul profesional a scăzut în multe sectoare si pentru asta sunt de vină aleșii noștri care au anulat tot ce a fost „construit” în comunism pe principiul ca fiind din acea epocă este cu siguranță rău însă vinovați suntem și noi pentru ce am ales si in special pentru ca am permis să formam o societate care nu se mai bazează pe o ierarhizare a valorilor ci a nonvalorilor.
Ce nu înțelegem este ca o persoana bine platita pentru munca depusa si conform cu nivelul de pregătire, nu mai este dispusa sa faca compromisuri si sa accepte sa treacă clasa copilul unui incult cu bani sau a vreunui politician ajuns într-o anumita funcție nu se stie prin ce împrejurări, ci pe meritul copilului. Si punctul de pornire acesta este: meritul copilului. Atunci când doar acesta va fi criteriul nu se vor mai scoate pe banda analfabeti funcționali cu diplome, printre care si profesori, ci oameni de valoare care chiar merita sa fie acolo unde sunt. Însă până ne vom întoarce la acel punct (în care am mai fost) nevoia va face mereu compromisuri (si e valabil pentru orice profesie)