Mi-am dorit mult sa-mi găsesc locul, sa pot spune undeva „acasă” si nu-l vedeam în alta parte decât în România. În ultimul timp, devenise ca o obsesie chiar daca atunci când ma așezam cu mine la povesti si încercam sa analizez lucrurile obiectiv ma cuprindea teama. Până la urma gândul ca „daca am putut sa ma adaptez în doua tari diferite fara sa le cunosc obiceiurile si foarte puțin cultura, fara sa am prea multe cunoștințe, atunci cu siguranța ma voi putea readapta acolo unde am trait vreme de 36 de ani” a fost mai puternic decât orice alt argument în contra. De fapt teama cea mai mare era pentru fecior care s-a născut si a trait în alta parte.
A fost greu sa facem atâtea bagaje (nu știu cum poate omul sa adune atâtea într-un spațiu relativ mic), sa găsim transport, sa încărcam, sa descărcam si apoi sa despachetam. Apoi am muncit mult până le-am văzut pe toate la locul lor dar nu m-am simțit obosita. Nu ca acolo. Poate si pentru ca nu mai aveam un orar strict si mai ales poate pentru ca tot ce făceam era pentru noi. De socializare nu prea am avut timp asa ca nu am cunoscut prea multi oameni. Ce pot sa spun cu toata sinceritatea este ca am fot plăcut surprinsa sa constat ca tot ce a fost legat de acte, (buletine, înscrierea mașinii, înscrierea copilului la scoală), am rezolvat în timp scurt si am întâlnit (cu mici excepții) persoane foarte amabile. Deci nu e chiar asa cum se spune dar avem noi aceasta meteahna de a scoate în evidenta tot ce e mai rău si poate uneori chiar de a exagera puțin.
Nu regret ca ne-am întors. Pot spune, ca după foarte mult timp, aici am avut momente de fericire inexplicabila si de liniște interioara chiar si după o zi lunga de munca. Copilul s-a adaptat si el neașteptat de bine. Am sperat ca scoala din România sa fie la același nivel ca atunci când am plecat însă am constatat cu tristețe ca i-a scăzut destul de mult nivelul.
Desigur, am avut si dezamăgiri ca de exemplu cuvintele unei vecine mai invidioase care ne-a spus ca noi, cei întorși în tara nu suntem prea bine văzuți pentru ca am venit de la un trai bun, ca nu am stat aici sa suferim alături de ceilalți si prin urmare nu avem aceleași drepturi. M-a durut destul de mult asta pentru ca eu nicio clipa nu am încetat sa ma simt românca până-n măduva oaselor, dovada si aprecierea care a primit-o fiul nostru pentru faptul ca stie atât de bine românește (scris si vorbit), pentru ca în tot acest timp cât am lipsit am continuat sa-mi plătesc impozitele aici, si mai ales pentru faptul ca nimeni nu stie cât de rău sau de bine am trait eu în afara. Dar sunt convinsa ca nu toata lumea gândește la fel. Ceva îmi lipsește însă, mai ales acum când frigul ne-a închis în case: prietenii, cunoștințele, biserica, nepoții…Sper ca în timp sa-mi găsesc si aici alte persoane cu care sa fiu compatibila si sa pot comunica pentru ca am nevoie de asta. Întotdeauna am alternat momentele de singurătate cu dorința de a fi în compania oamenilor…
Zile senine va doresc!
Descoperă mai multe la La mine în suflet
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La mine în suflet 
Toate ca toate, dar eu cred ca cel mai bun lucru e faptul ca s-a adaptat copilul acestei schimbari. Restul, o sa vina cu timpul…
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da, ai mare dreptate. Am răsuflat usurata văzând cât de bine a reacționat la schimbare. Chiar mi-a fost teama de asta.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Sa de Dumnezeu sa fie bine; eu sun cam de doi ani mai mult în Romania si pe zi ce trece ma conving ca nu ma pot întoarce!
Sa dea Dumnezeu sa nu fiti niciodata bolnavi!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
E drept ca nu am ajuns prin spitale si asa cum ne dorești spre sa nu fie nevoie dar sa știi ca nici în Spania nu am avut experiențe prea plăcute când m-am lovit de sistemul de sănătate. Ba au fost chiar neplăcute. Poate am avut eu ghinion sa dau aproape de fiecare data peste cine nu trebuia…Sincer nu am așteptări foarte mari. Mi-am dorit sa ma întorc si aici sunt…Cu siguranța vor fi si rele si bune. Multa sănătate si numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Nu stiu cat de aiurea este sistemul de sanatate în Spania, dar cu toate defectele celui din Germania (în principal timpul de asteptare pana ajungi la un CT sau RMN) diferența intre Germania și România e enormă! Aici dupa mai bine de 30 de ani ai înca nevoie de relații ca sa fi tratat, ca sa se uite cineva la tine, ca sa nu mori asteptand, ca sa-ti aduca mancare, medicamente samd. Ai nevoie de noroc sa gasesti medicamentele si de foarte multi bani pentru ele si pentru consultul care de multe ori nu-l poti face decat privat! De cum arata un salon in România si cum unul in Germania nu mai vorbesc dar cand iti vezi ( daca are portarul chef sa te lase) pe cineva drag intr-o pivniță cu perfuziile legate de o țeavă (pentru oxigen?) stând intr-un pat schiop sau ruginit cu o patura de cal pe el e f greu!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Da. mai sunt încă multe de schimbat. Știu ca toata lumea se plânge de sistemul de sănătate din România. Eu tot sper la o îmbunătățire
ApreciazăApreciază
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine ati revenit !
Cu rabdare, se aseaza lucrurile !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc! Bine te-am regăsit! Cu siguranța va fi bine.
ApreciazăApreciază
Bine că ai avut curajul să te întorci. Îți doresc să te adaptezi cât mai repede și să-ți fie bine, ție și familiei tale.🙏🤗
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc mult draga mea! Pentru început e bine. S-au schimbat multe de când am plecat. Descopar si lucruri frumoase. Numai bine îti doresc si eu. Te îmbrățișez cu mare drag!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Îți mulțumesc pentru frumusețea gândurilor tale ! Anul Nou să îți aducă numai bucurii, Magda !
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc si eu! An Nou fericit cu multe calatorii si dorințe împlinite!
ApreciazăApreciază