Eminescu…

Daca ar fi contemporan cu noi si ar privi toata zbaterea noastră neputincioasa, toate răutățile si intrigile pe care le țesem, ne-ar da același răspuns ca acum mai bine de 100 de ani, daca l-am întreba cum am putea trai mai bine în lumea aceasta:

„Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Nu spera și nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.
Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ține toate minte
Și ar sta să le asculte?…
Tu așează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deșarte
Vreme trece, vreme vine.
(…)
Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui
Joace unul și pe patru
Totuși tu ghici-vei chipu-i,
Și de plânge, de se ceartă,
Tu în colț petreci în tine
Și-nțelegi din a lor artă
Ce e rău și ce e bine.
Viitorul și trecutul
Sunt a filei două fețe,
Vede-n capăt începutul
Cine știe să le-nvețe;
Tot ce-a fost ori o să fie
În prezent le-avem pe toate,
Dar de-a lor zădărnicie
Te întreabă și socoate.
Căci acelorași mijloace
Se supun câte există,
Și de mii de ani încoace
Lumea-i veselă și tristă;
Alte măști, aceeași piesă,
Alte guri, aceeași gamă,
(….)
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momește în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.
De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă știi a lor măsură;
Zică toți ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgești nimică,
Tu rămâi la toate rece.
Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera și nu ai teamă;
Te întreabă și socoate
Ce e rău și ce e bine;
Toate-s vechi și nouă toate:
Vreme trece, vreme vine.”

Eminescu nu a fost doar un mare poet. Manuscrisele sale depuse de catre Titu Maiorescu la Academia……demostreaza ca interesele geniului nostru s-au extins de la sociologie, matematica, arta, economie, filozofie, pâna la fizica cuantica.

Voi reda aici câteva fragmente extrase din cartea „Fragmentarium”, editie dupa manuscrise cu variante, note, addenda si indici de Magdalena D. Vatamaniuc, aparuta la Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuesti 1981.

Despre „Fragmentarium” Eminescu spunea.

„Cànd eram înca la Universitate, aveam o ciudata petrecere. Îmblam adesea ziua pe uliti, stând numai pe ici pe colo la câte un anticar si rascolindu-i vechiturile, luam din cartile lui tot ce-mi parea mai bizar si mai fantastic si veneam apoi acasa, citeam si însemnam într-un caiet numit „Fragmentarium” toate pasajele câte-mi placeau. Locuiam într-un sat aproape de orasul universitar, împrejurul locuintei mele foarte linistita, caci printr-un hazard locuiau în acea casa numai mosnegi batrâni. Acolo, noaptea, dupa ce astupam soba, citeam si traduceam spre propria mea placere, ceea ce am spus mai sus. Apoi, deodata, pare ca mi se lumina visele, intram în labirintele acelor curioase povesti ce le citisem, un tablou urma pe altul, o întâmplare pe alta. Atuncea, stingeam luminare ca sa nu ma supere în sumbrele mele viziuni si scriam iute prin întuneric în Fragmentarium, tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Astazi, rascolind prin hârtii gasesc acel Fragmentarium” – Mihai Eminescu

Va las aici câteva citate care atesta preocupările poetului, notate în acel manuscris:

Despre presa: „Precum orice casa are cloaca sa, asa si ziaristica îsi are canalele sale de scurgere, pentru ca orice tingire a-si afle capacul si orice om semenii.”

„Acuma sunt la noi patru specii de jurnale: – Neinteligente dar de buna credința – aceste nu poseda posibilitatea de-a vedea obiectiv – Telegraful

-Inteligente dar de rea credința – acestea nu poseda voința de a vedea obiectiv

Neinteligente si de rea credinta – acestea sunt gunoiul presei noastre: Trompeta, Poporul

Inteligente si de buna credința, în fine. În asta privința nu ne dam părerea caci ne temem ca aceste organe ar fi batjocorite.”

Despre societate: „Orice om datorește societății care-l susține un echivalent de munca dar nu orice vita încălțata are dreptul de-a determina valoarea acelui echivalent.”

„Domnilor, progresul omenirii nu zace adesea în mulțimea geniilor sai – noțiuni ca genii multi si străluciți sunt adesea nefericite- ci în acele personagii mute ale istoriei, cari lucrează neobosit fara alta răsplata decât conștiința datoriei împlinite – în fine, progresul e în toti nu în unul sau în unii.”

„Oamenii învățați se-nsala mai ades cu judecata lor asupra oamenilor. Ocupați cu nemurirea nu-si dau ostenela de-a cerceta interiorul omului.”

„Sa zicem ca o suta de izvoare pornind de la aceeași înălțime de munte, datorind poziția lor primitiva aceluiași capitol de energie cheltuit la o erupție vulcanica- sunt conduse în oras. Unele vor fi repărțite pentru scopuri utile prin fele de fel de țevi, altele vor mâna roti ori alte mașini intercalate, unul își va arunca liber apa la cer. Acela e înțeleptul.”