Un om…

Acolo, în Aranjuez, la biserica ortodoxa pe care o frecventam, l-am cunoscut pe Nea Gheorghe, un om mic de statura si dolofan, cu fata rotunda, chelie si doi ochi mici care te priveau zâmbitori din spatele ochelarilor. Mândru de obârșia sa de moldovean, Nea Gheorghe, deși nu avea prea multa carte îti vorbea despre Cuza, Stefan cel Mare, Eminescu cu admirație si se supara cumplit daca cineva îndrăznea sa critice în vreun fel neamul sau de răzeși. Îi placea sa bea dar era sufletist, jovial, cu mult bun simt si mai ales loial. Era cel care deschidea biserica si cel care o închidea chiar daca era uneori „certat” de părinte pentru ca atunci când exagera cu paharul de vin mai făcea câte o prostioara.

Era bolnav dar la „pasiunea” sa nu putea renunța si până la urma zilele acestea, sufletul sau aflat o noapte întreaga în rugăciune (din spusele soției) a ales sa părăsească aceasta lume.

„Cu inimile pline de durere și întristare vă aducem vestea vremelnicei despărțiri de robul lui Dumnezeu Gheorghe .
Adresând condoleanțele noastre întregii familii îndoliate, Îl rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos, Cel înviat din morți, să vă dăruiască mângâierea Sa și să vă întărească pe toți cei care astăzi sunteți întristați pentru despărțirea de robul Său Gheorghe.
Îl rugăm pe Mântuitorul Hristos, Cel ce dăruiește viața cea veșnică, să îl ierte și să odihnească sufletul lui în lumina cea neînserată a Împărăției Sale.
Veșnica lui pomenire, din neam în neam!”a scris părintele si mesajele au început sa curgă, multe spuse din suflet, de apreciere pentru felul sau de a fi. Cuvinte frumoase si pline de regret.

Aici în sat, despre tata socru, pe care eu nu l-am cunoscut, nu am auzit decât „un om deosebit”, „un om blând si bun ca pâinea calda”, „nu mai găsești asemenea oameni”…etc. si m-am gândit ca e extraordinar ca după ani de zile cei care rămân în urma ta sa-si amintească cu atâta drag de tine… În realitate, tot ce contează sunt faptele noastre, cuvintele spuse, atitudinile, respectul si considerația fata de cei din jur, blândețea si bunătatea. Este tot ce luam cu noi si tot ce rămâne în urma noastră.