Să hotărâm singuri.

Am putea reface această societate, dezbinată, abrutizată, insensibilă, dacă am fi mai puțin zgomotoși, dacă ne-am aminti cum să facem uz de prietenie, de solidaritate, de generozitate. E o nevoie acută de tăcere, de detasare și analiză profundă. Ura pentru cei din tabăra cealaltă nu rezolvă nimic ci doar amplifică sentimentele de nesiguranță și frustrare. Dar, mare atenție la diferența dintre ideologie sau adversitate față de un om și ceea ce se întâmplă cu adevărat, pentru că adevărul din spatele urii ne poate prejudicia nu doar pe noi ci și generațiile viitoare. Mă uimește cum acceptăm orice metodă care se folosește ca să ne vedem scăpați de fricile, de angoasele noastre și uităm cu ușurință, că alții ne-au acceptat alegerile (potrivite sau nu) la un moment dat.
Vom fi obiectivi doar când ne vom distanța de atașamentele față de persoane și vom analiza situația în ansamblul ei.
De-a lungul vieții, când am avut decizii importante de luat și nu eram capabilă să hotărăsc, mă așezam în tăcere, luam o foaie de hârtie pe care o împărțeam în două și scriam elementele pro și contra (în orice situație există și pro și contra), trăgeam linie și adunam. Poate ar fi bine să facem acest exercițiu cu toții acum dar fără să privim la televizor sau în mediul online pentru că se știe deja că acestea au o mare influiență asupra noastră.

Stanley Milgram a realizat un experiment social în 1963, numit ”Studiul comportamental al obedienței” a cărui rezultat l-a descris apoi în articolul ”Pericolul obedienței (1974). Concluzia sa (si a altor sociologi care au repetat diferite variante ale experimentului) a fost alarmantă. S-a constatat că 65% dintre participanți au putut fi convinși să provoace durere altor persoane.

Așadar, să lăsăm influențele externe și să decidem noi singuri ce e drept și ce nu, ascultându-ne vocea interioară și făcând uz de logică. Și să renunțăm la agresivitățile verbale care transmit sentimente negative ce se propagă ca o plagă. Poate de aceea am ajuns să ne plângem de tot și de toate ca și cum ochii noștri nu ar mai putea distinge urâtul de frumos iar sufletele noastre nu ar mai putea diferenția binele de rău.

Să renunțăm la a mai crede că deținem adevărul absolut și să acceptăm și alte puncte de vedere pentru că nu suntem toți mulați pe același șablon. E normal să gândim diferit, să simțim diferit dacă nu la nivel de individ, cu siguranță la nivel de grup.

„Dar legile singure nu pot asigura libertatea de exprimare; pentru ca fiecare om să-și poată prezenta opiniile fără pedeapsă, trebuie să existe un spirit de toleranță în întreaga populație”. — Albert Einstein