Să nu mă lași!

Să nu-mi fii aspră judecată
Pentru-o greșeală ce poate fi uitată!
Să nu-mi ucizi speranțele abia născute
Să nu-mi tai aripile-abia crescute!
Să nu m-ascunzi sub mantia uitării,
Să nu-mi duci sufletul pe fundul mării!
Să nu m-arunci în norii de durere
Să nu-mi condamni iubirea la tăcere!
Să nu mă lași pierdută-n zări străine,
Ci dă-mi un loc sub stele, lângă tine.
Să nu m-arunci în amintiri păgâne
Să nu-ți fiu clipă tristă fără nume
Tu lasă-mi inima să-și regăsească glasul,
Să strig cu dor, chemarea ce-mi străbate ceasul.
Si lasă-mi visele să se înalțe-n zare
Să-mi pună ceru-n suflet, alinare!