Lunea cea Mare

„Iată Mirele vine în miezul nopții,
și fericită este sluga pe care o va afla priveghind,
iar nevrednic este aceea pe care o va afla lenevindu-se.
Vezi dar, suflete al meu, cu somnul să nu te împovărezi,
ca să nu te dai morții și afară din împărăție să te încui,
ci te deșteaptă, strigând:
Sfânt, Sfânt, Sfânt ești Dumnezeule,
pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!”

Lunea cea Mare începutul Săptămânii Patimilor, ne îndeamnă la curățirea sufletului prin conștientizarea păcatului și pocăință sinceră, la aducerea de roade duhovnicești prin post, rugăciune, milostenie și iertare.

Prin referirea la „Iosif cel frumos”, fiul patriarhului Iacov, vândut de frații săi în Egipt se prefigurează drumul pe care-l va parcurge Iisus în zilele următoare. Iosif a fost trădat și vândut dar apoi cu răbdarea și credință și-a salvat poporul așa cum și Iisus ne-a salvat pe noi prin jertfa Sa. El este simbolul curăției, al suferinței nedrepte și al iertării.

A doua referire care se face astăzi este la smochinul neroditor pe care Iisus îl ceartă și îl blestemă pentru că nu face roade asemeni unui suflet care nu dă roadele credinței (fapte bune, dragoste, pocăință), un suflet gol care trăiește o viață lipsită de sens. Pilda aceasta ne îndeamnă să privim înăuntrul nostru și să ne întrebăm ce aducem în lume, ce lăsăm în urma noastră. Suntem asemeni unor vase de lut modelate de mâna Creatorului dar depinde doar de noi ce punem în ele de-a lungul vieții și dacă la sfârșit vom deveni doar „oale și ulcele” sau „vas umil cu dar ceresc”.

„Comoara aceasta o purtăm în vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu și nu de la noi.” – 2 Corinteni 4:7

Lunea cea Mare reprezintă și trecerea de la bucuria de a-l întâmpina pe cel ce vine în numele Domnului, la ură și dorința de răzbunare împotriva acestuia. „Osana! Osana! („Mântuiește-ne, te rugăm” sau „Salvează-ne, Doamne!”) striga mulțimea cu o zi înainte și peste câteva zile aceeași mulțime cerea „Omorâți-l!”. Cât de ipocriți am fost și suntem, cât de ușor trecem de la o extremă la alta! Să rămânem în iubire, asta ne cere Iisus. Să fim adevăr, cinste și corectitudine dar mai ales să fim iubire și iertare, asta ne cere Iisus.